***
O zi am fost copil
Transformarea magică s-a întâmplat chiar pe aleea, care ducea spre intrarea cu multe diviziuni, iar privirea mi s-a lipit de o fetiță îmbrăcată într-o rochiță verde smarald cu trenă strălucitoare, ținută de mânuțe de doi bărbați serioși și extrem de maturi, trena însă făcea așa - fâș-fâș, fâș-fâș, pe asfaltul umed.
M-am distrat enorm, în ciuda frigului umed și pătrunzător. Era aglomerație și numărul adulților prevala cu mult pe cel al copiilor. Pot să afirm cu încredere, că o zi am fost copil. Dar ziceam, ce bine că acum, căci dacă să fi fost, chiar când eram copil, avea să fie jale mare. Sunt și acum o tipă care, uitându-se la lucruri frumoase, vrea să le aibă pe toate, un fel de lăcomie ar zice careva, dar nu sunt de acord, sunt sigură că e altceva. M-ar fi scos leșinată de vreo câteva ori, cu fundul roșu de palme și lacrimi cu strigăte, ca din gură de șarpe - recunosc, am fost un copil dificil. Mai recunosc - am rămas același copil dificil, dar am început a colabora, e mai ușor pentru toată lumea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu