***
O seară caldă
E noapte. Sunt ocupată la calculator cu un text, o postare, nebunii de-ale mele. Angelica are un obicei - când mă așez la calculator, îmi poposește și prin mieunatul ei, îmi dă de știre, că ea e aici, are nevoie de atenție, mâncare anume acum, mângâiere, deja sunt sigură că o face intenționat...
Azi a pogorît peste mine o deosebită inspirație, și desigur, Angelica e chiar aici, anume atunci, când cuvintele s-au eliberat și ies, alunecând ca pe unt. Și îi zic - ai mâncare, du-te și mănâncă tot, nu ajută. O împing cu mâna spre farfurie, zic - du-te, ai mâncare în farfurie, mănâncă tot și îți mai dau, mai este. Se împotrivește cu lăbuțele în covor și iarăși revine cu cerințe mieunătoare.
Recunosc, situația durează de ceva vreme, chiar e vorba de ani. Azi, e o zi specială, poate. Mă gândesc, ceva nu e clar pentru ea, iar o idee strălucită îmi șoptește - zi-i în franceză...
- Allez, va chercher ta assiette, elle est pleine. Tu este le meilleur chat du monde, va voir ta assiette. Allez! îi arăt eu direcția, de data aceasta fără s-o împing de fund.
Se duce, oameni buni, eu cred că am halucinații - pisica înțelege mai bine în franceză, decât în română... Pisica mea are 13 ani, dacă facem comparație cu vârsta oamenilor, a ajuns la pensie, reiese că am un bătrân înțelept în casă. Hotărât, de azi mă voi adresa la ea cu dumneavoastră și mă gândesc ce întrebări existențiale să-i pun. Apropo, în română sau în franceză, - iarăși se complică viața...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu