Wailing

***

 

 Jelire

 

 ...

E plin de rouă prin iarbă. Cred că aș fi putut să nu mă spăl pe față, aș fi băgat nasul în mohor și nu mi-ar mai trebui somn. Atâtea treburi aș face, dacă n-ar trebui de dormit... Dar, ce zic eu, că doar nu voi merge cu fața-n jos într-una, că mi-i somn de doamne, doamne... E mai folositor să-ți speli picioarele de dimineață, te trezești mai repede, mă gândesc eu... ce importanță mai are ce se spală, oricum ochii caută cum să mai ațipească oleacă. Mohorul înalt de pe marginea cărării încă mă înțeapă, parcă mă împinge din urmă. Mă enervează, știu și singură că am o grămadă de treburi de făcut...

...

De ce nu pot să stau acasă, ca alte femei, de ce trebuie să mă duc la prășitul viei. Oare n-am și eu bărbat, care să aibă grijă de pământ? Nu, eu n-am așa bărbat. L-o rătăcit nevoia cu alta, of, doamne. Aseară a venit de parcă nu s-a întâmplat nimic. Mi se face greață, cum să mai stau în casa ceea? Și unde să mă duc? Câte bocete și câte cuvinte mi-am îndopat în mine, că nu-mi mai trebuie mâncare.

...

Dă-l în mă-sa - pune-i mâncare, fă-i patul, spală-i hainele, adă-i apă, mă scoate din sărite, parcă-s slugă la boier, iar el o slujește pe ailaltă.

Da să mai schimbi vreo vorbă, ca cu un om ca și tine, oare se poate? Desigur, că nu, este chip să-l întrec în deșteptăciune...

- Mamă! Stai mai încet!... Mamă! Am obosiiit!

...

Iaca, am și coadă de la oropsitu de bărbat, trebuie să-l iau cu mine, cu cine să-l las. Maică-mea mi-o zis să mă descurc singură, că așa e la toate femeile și să nu mă jelui, taică-meu s-o uitat la maică-mea și-o tăcut. Frate-meu din celălalt capăt de sat, n-are când să se amestece, are hectar de lucrat. Soră-mea mi-a spus, că așa-mi trebuie, că de rea ce sunt, nimeni nu vrea să aibă treabă cu mine.

- Mamă! Uite-acolo, am speriat niște ciocârlii! Ai luat apă, că mi-i sete!.. Mai avem mult de mers?

...

Și în casă curățenie, și la animale hrană, și gătitu, și cusutu, și grădina, și încă niște știubei după casă, și încă la deal, parcă aș avea un spate mai lat ca fățarea satului, la biserică n-am fost nici nu mai țin minte de când. Am mai schimbat cu cineva vreo vorbă? Tot nu țin minte. Cine mai știe cum mă cheamă, dacă și eu cred, că nu știu cine sunt.

- Mamă, de ce plângi? Hai, cântă, hai amândoi să cântăm! Hai pe acela cu, dă-mi bărbate cheile. Mamă! Hai!

...

Am pus vinul tot la cale

Și-am pus lacătu ce-l mare

La-la la-la la-lai

Și-am ascuns și cheile,

Știi cum sunt femeile

La-la la-la la-lai

 

 Dă-mi, bărbate, cheile,

Să-mi cinstesc femeile,

La-la la-la la-lai

Măi, femeie, nu ți-oi da, 

Că amuș te-i îmbăta.. 

La-la la-la la-lai

... 

La mulți ani, mamă! Multă sănătate!

We are planning the summer vacation?

***

 

 Planificăm vacanța de vară?

 

 

 

    Mă apuc să planific vacanța de vară. 

    Îmi place să privesc emisiuni despre călătorii și am privit atâtea, încât îmi pare că am fost aproape peste tot. Și deseori, văzând ce priveliști frumoase reușesc să arate, mai ales datorită apariției dronelor, mi se creează impresia, că e mai frumos, decât aș fi eu acolo și aș privi cu ochii mei.

    Astă vară am vizitat Amsterdamul, o călătorie fulger de două zile. De văzut, cred că am văzut minimul ce se poate de văzut, însă emoțiile resimțite acolo nu le voi uita niciodată, atât de deosebite și impresionante au fost acele clipe. Nici nu știu dacă ar fi o concluzie, poate doar Amsterdamul a fost așa, poate că alte locuri să fie altfel. Aș putea zice că emisiunile televizate oferă acele imagini spectaculoase, dar nu vor putea niciodată să trezească fantezia și nu vor răvăși sufletul cu careva emoții, impresii, trăiri absolut caracteristice ție și strâns legate de un anume loc.

    Deci, să planificăm...

 

 

 

„Serious problems”

***

 

 „Probleme serioase”

 

 

    Am probleme serioase - nu reușesc să folosesc parfumurile! Trece vremea și mă tem că le va expira termenul. Pun pe mine parfum dimineața, la amiază și seara. Și încă mai apar și altele, mai frumoase, și încă ce să fac cu sticluțele, tot sunt frumoase, vai de capul meu!...

 

Some thoughts while looking at flowers

***

 

Câteva gânduri în timp ce te uiți la flori

 

 

 

    Florăriile orașului sunt adevărate oaze în plină iarnă.

    Deseori mă gândesc, cât de mult depinde imaginea de sine de atitudinea, caracterul și comportamentul persoanelor cu care interacționăm. Am observat, că cu unii mă văd inteligentă și chiar înțeleaptă, cu alții mă simt fără voință, iar cu încă alții scot din mine cele mai absurde gogomănii. Sigur nu e ceva nou descoperit, dar pentru mine în momentul prezent, e ceva foarte simțitor acest fapt, căci „am onoarea” să contactez cu persoane radical diferite din toate punctele de vedere. Această interacțiune a făcut să mă descopăr într-un fel sau altul și a reușit să-mi încâlcească de-a binelea impresiile și părerile care le aveam despre mine. Până la urmă, dacă pot să zic că ar fi o „la urmă”, m-am consolat, simțindu-mă mai ușoară, fără acele „caracteristici” întipărite în creierul meu, de mine însumi și de vorbele altora. Reușesc să mă privesc prin ochii altora și chiar să mă amuz de ceea ce văd.

I put blue and red next to each other

***

 

 Am pus albatru și roșu alături

 

    Răsfoiesc fotografii din trecut și găsesc lucruri, care le-am văzut și mi-au plăcut. Atunci încă nu mă gândeam că pot să le desenez. Și iarăși îmi regăsesc sentimentul de bucurie pentru că am avut puterea să exersez și sper s-o am în continuare. Căci e o adevărată plăcere pentru mine - ca un copil mă joc cu culorile, ceea ce-mi place cel mai mult. 

    M-a atras albastrul și alături aceeași nuanță de roșu. Mă uit acum pe masa mea și ochii mi s-au oprit pe cutia de creioane Stabilo, dintr-acelea groase cât degetul, iar cutia are un chenar roșu, care cuprinde un fon albastru. Mă uit și la mine și observ, că sunt îmbrăcată într-un halat roșu și mi-am luat niște ciorăpei albaștri. Mai văd băiețelul aromatizator albastru și alături butonul roșu de la lampa cu led. În dreapta stau stilourile lui O., unul roșu și altul albastru, la exterior (pixurile sunt albastre la ambele). Ca o pereche, ca bărbatul și femeia - o asociere pentru mine, bărbatul fiind de culoare albastră, iar femeia de culoare roșie. ...Se pare că, am să ajung la facerea lumii cu Adam și Eva, dacă mai continui în asocierile mele...

Tangerines, clementines...

***

Mandarine, clementine...

    Mă gândesc despre ce să scriu și ca de obicei - nimic, vâjâie vântul. Caut vreun gând mai adânc, mai cu tâlc, de la care să pornesc, dar, cu părere de rău, nimic. Mă simt ca într-un film, în care eroul principal a supraviețuit unui experiment asupra creierului, dar cu unele urmări „neînsemnate”.

    Iar umblu cu născoceli, dar afară plouă mărunt, foarte foarte mărunt. Mă uit pe fereastră la o mocirla mocirloasă, care vrea să pătrundă peste tot, chiar și în sufletul meu - impertinenta! - nici într-un caz, nu mă las. Din mandarine, clementine, portocale și un ananas am construit un fel de scut, după el stau și pândesc vrăjmașa de afară... mâncând încetișor „scutul” foarte dulce...

    Dar nici nu-mi mai pasă ce e afară!

    Am încercat altă hârtie de ambalaj, chiar pe aceea, care era așternută în lădița cu toate fructele acestea zâmbitoare. Seamănă cu hârtia craft, dar are o nuanță de cenușiu cald, fără nuanță gălbuie și e mai rezistentă la caracterul dur al creionului.

 

Let's continue

***

 

 Mergem înainte..

 

    Și dacă am zis că nu cred în sfârșit și început, atunci..

    Să continuăm „povestea”!

 

    Găsisem la servici niște hârtie pentru ambalat legumele și fructele, cu textură mai sărăcăcioasă, dar să zicem, mai neobișnuită, și m-am gândit s-o folosesc la desen. Ce mi-a ieșit atașasez aici, dar... asta nu a rezistat la experiment, adică la griful creioanelor. A făcut valuri și am îndrăznit și am călcat-o, dar n-am rezolvat nimic, după cum se vede. 

    Mai am altele, de altă culoare și parcă mai grosuță foaia, voi vedea și pe acelea. Am vrut, și eu, să fiu protectoarea copacilor...