***
Ceapa ciorii, mai actual - Muscari
Cu mulți ani în urmă, când eram mici și urcam dealul la vie, găseam aceste floricele mărunte și le spuneam ceapa ciorii, și mai erau și altele cărora tot le spuneam ceapa ciorii. E amuzant - în popor e simplu, tot ce are în loc de rădăcină bulb, poți să-i spui ceapa ciorii.
La rădăcină și frunze semănau cu viorelele și culoarea la fel, dar forma florilor era atât de deosebită, că îmi plăcea să cercetez pe fiecare dintre clopoței în parte. Și erau dintr-aceia sălbatici, mărunței, mai puțini pe tulpiniță, nu ca aceștia de la florăriile de acum. Aș zice că-mi este dor de duminicile, care erau consacrate anume pentru dusul în pădure și strânsul florilor de primăvară. Mai întâi ne duceam după viorele, apoi după brebenei, apoi după clopoței, apoi după lăcrămioare.
Eu rămân în urmă, ar fi trebuit să desenez niște lăcrămioare acum... stop!, să nu încep a mă critica în zadar, căci flori sunt multe, eu, însă, sunt doar una, iată așa!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu