Van Gogh and me

***

Van Gogh și eu

A fost test-drive la cursul Annei Egida „Ot shtriha k shedevru” la Kalachevaschool. Se ia una din operele unui mare artist și se dezghioacă fiecare nuanță care a fost folosită. Cea care a fost deschisă era „Terasa de cafenea noaptea”.

Anna zice că trebuie să facem pătrățele de hârtie și să căutăm mulțimea de nuanțe folosite la pictatul tabloului - vă închipuiți! m-am gândit că ce-i cu profesoara, cum e posibil asta, căci nu mai apuc să desenez, nuanțe sunt o mie, am nevoie de o grămadă de timp.

M-am mai foit prin cameră, mornăind, apoi gândul, că ea e profesoară, are experiență, nu sunt eu omul să pun la îndoială ce zice, m-a făcut să mă așez și să încep. Și hai, hai, încetișor, o nuanță de galben din trei nuanțe, o nuanță de orange din trei nuanțe, plus verde, o nuanță de albastru din două, o altă nuanță de albastru din trei, plus negru și tot așa, am reușit să ajung la capăt. Și de fapt nici timp nu mi-a luat chiar cum mi-am închipuit. Am folosit și împărțirea în pătrate a operei, pentru a ne facilita transpunerea, un procedeu încercat prima dată de mine, căruia i-am descoperit utilitatea.

Am simțit un fel de apropiere de sufletul unui artist mare, parcă am mers pe urmele lui, am reușit să pătrund și să cunosc această operă în profunzime, să simt lucrul autorului, efortul, implicarea.

Am rămas mulțumită, ca după un lucru făcut calitativ, cu ce aș putea compara?, nu știu, poate cu o cercetare, răscolire, apoi aranjare la loc în ordine. Un alt coleg zicea că caută o ramă pentru ea, și eu la fel sunt de acord cu asta, am așa un sentiment de mândrie, că vreau să o pun în văzul tuturor.

Iată cum a avut loc întâlnirea mea cu Van Gogh și cum imaginația m-a făcut să cred că a fost aproape reală, pentru că orice lucru făcut are o parte din sufletul creatorului și atunci când îl studiezi în amănunte acolo găsești părticele din el.

P.S. Cu Sisley nu a fost așa simțibil...