***
Fără inspirație
Într-una din ultimele zile mă asaltau iar gândurile, să desenez, să nu desenez, e sketching, nu e sketching, e greu, dar nu e prea greu, dacă nu e greu, nu e adevărat, e un joc de copii, fii mai serioasă, un fel de abureală de-a mea, lamentările de-ale mele, dacă să le mai verbalizez, apucă dealurile cei ce se vor aventura să mă asculte.
Dar am să scriu o frază pe care am ales-o din toată cașa din capul meu, ce mi-a plăcut. Deci:
Fiecare desen făcut este ca una din foile unui calendar al vieții, când îl termin parcă aș rupe foaia și aș pune-o în cutia cu amintiri.
Asta îmi place, exact ca frazele ce le scriam în caietele cu amintiri între noi fetele, când eram la școală. Altceva nu mai scriu, că nu-mi iese nimic plauzibil, doar bat apa-n piuă. Apropo, m-am uitat la o postare de la începutul lui iulie anul trecut și am scris practic același lucru - „..chinui hârtia și stiloul, nu iese nici o frază ca lumea...”, - ceva nu în regulă în iulie cu planetele scrisului...
Mai încolo, poate, se vor aranja mai cu folos...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu