***
Timpul regretelor
Exersez în desen, aproape zi de zi. Nu mă laud, merge, pe de o parte mă tem să nu deochi, atât de neîncrezută sunt. Desenând, am înțeles că munca sistematică oferă..., nu, nu rezultate, ci stabilitate și echilibru acolo, unde a fost un entuziasm orb, pe care l-am pierdut și până nu demult îl deplângeam încă. Și când îmi amintesc că chiar credeam că voi lua pensula, creionul sau alt instrument și îmi va ieși o capodoperă. Chiar eram supraîncrezută și infantilă. Atât de mult timp mi-a furat această iluzie...
Trăiesc o bună bucată de vreme, în care sunt asaltată de fel de fel de regrete. Îmi amintesc clar că nu sunt întemeiate, știu exact cum a fost, de unde a început, cum s-a desfășurat întâmplarea cutare sau cutare, și, oricum...
Am să încep să le scriu, căci cam s-a trecut de șagă. Ca în Cartea Pernei a lui Sei Shonagon voi scrie Liste - Lucruri de care îți pare rău, Lucruri după care plângi, Lucruri care nu le poți uita, Lucruri pierdute (...am avut o căciulă în stil Ușankă rusească, roșie, din piele naturală, cu blană lungă, naturală și la scurt timp am uitat-o în transportul public, când veneam spre casă... - poftim am început deja!), Lucruri de care îți e dor...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu