Something about values and characters...

***

Un pic despre valori și caractere... 

Am ajuns la litera H și I cu întârziere, fără a-mi trăda firea de melc, căci acum restul desenează litera J. Probabil că  cea mai de întâi valoare a mea e timpul. Pot să-l întind la nesfârșit prin acțiuni amânate la maximum. Și am numai o explicație pentru procrastinarea mea - că îmi pare rău să pierd clipele, cred în iluzia că ele mai zăbovesc cu mine dacă nu mă mișc. Următoarea valoare importantă sunt eu, ce n-aș face, tot la persoana mea ajung cu vorba.

Hai să vorbesc despre personajele de la litera H și I - acvila harpia și veverița indiană, diametral opuse ca tipaj - un copil și un matur, împărat și arlechin, înțelept și nătăfleț, trufie și omenie, și altele... Chiar văd în ele un conflict de-al meu, o luptă între caracterele ce le-am enumerat mai sus.

Când termin desenul, de fiecare dată, mă gândesc că iarăși am preadesenat, adică îmi pare că-mi ies înflate, corcolite și de parcă ar fi făcute pentru un plus sau o notă excelentă, undeva într-un catalog. Nu pot scăpa de această senzație. Îmi plac oricum și asta nu mă oprește, caracterul de veveriță crede că voi ajunge și la momentul cela, când voi face trei linii și, hop!, iată o operă de artă...