***
Câte ceva despre procesul de lucru...
Când mi-i lene să desenez, caut să aleg o referință mai simplă, cu o gamă a culorilor mai limitată, Și mă apuc bucuroasă, că cică nu e greu, un ștrih (hașură) încolo, unu încoace, și amuș desenu-i gata și conștiința împăcată...
Aha! Aiurea! Povești de adormit...
E la fel ca cu alte referințe, nici mai greu, nici mai ușor. Așa e procedeul meu inconștient de a amăgi lenea. Am găsit pentru ea în dicționar un cuvânt frumos - indolență. Ce mai sună: - Astăzi sunt indolent... mă delectez în indolență... ce zi indolentă de vară; sau de iarnă? când oare e mai frumos să lenevești? iarna sau vara? Or, când oare ți-a sta bine să fii indolent, iarna sau vara? Căci toamna sau primăvara precis că vei fi arătat cu degetul. De fapt este expresia „o zi leneșă de vară”. Înseamnă că vara, totuși. Pentru că ziua e lungă și ai când să fii leneș.
Mă duc să fac ceva, căci nici nu observ cum, îndată, va fi scris Tractatus filosoficus „Indolentia in humanae vitae”...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu