***
Seminţe de mac
E mijloc de vară. În pribegie ai ajuns într-un lan de maci scuturaţi. Gămăliile sunt mari deja, dar încă nu coapte. Bate vântul şi păcat că nu-s uscate, ar fi sunetul acela care acompaniază orchestra de jazz. Te întinzi jos, la umbra lor şi priveşti razele soarelui jucându-se. Bine că macii s-au scuturat şi pasiunile s-au împrăştiat, ca seminţele de mac, sărind din gămălie sub legănatul vântului. A mai rămas încă puţin şi se vor usca, vor suna a gol, vor suna ca un pustiu plin cu nisip. Şi s-a umple lumea de seminţe de mac, care la anul viitor vor renaşte în pasiuni noi. Sau peste un an, doi şi mai mulţi. Cine mai urmăreşte seminţele astea mici şi negre ca pământul.
(îmi place şi faţa şi spatele)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu