Spring challenge (9)

***

Wauuu! De maimuțica cu fața roșie sau aș zice - magenta, tot n-am auzit. Am un cumnat și un vecin, care-i seamănă. Sau ea seamănă cu ei? Roșii la față, în popor se zice că sunt stacojii, și roșcați la păr. Doar că ei nu au expresia aceasta umilă și se înroșesc și mai tare când beau bere. Am citit că la maimuțele acestea se prețuiește culoarea feței - cu cât mai roșie cu atât mai mult succes la împerechere. Trebuie să le zic ăstora dintre ai noștri, unde ar putea avea succes... ha-ha-ha... am glumit la negru...

Asta e vietatea de la litera U - maimuța Uacari sau Cacajao.

Spring challenge (8)

***

Și-acuuum... ta-da-dam.. animăluțele de la literele R și S. 

Ce delectare pentru ochii mei această broscuță micuță. Am folosit șaptesprezece nuanțe la acest corpușor micuț.

Mă mir și îmi apare un mare semn de întrebare, de fiecare dată când văd Leneșul. Cum de supraviețuiește? Aproape nemișcat, lent și binevoitor... Are oare și vreun simț de autoapărare, ca atunci când vezi pericolul și cât de lent n-ai fi, tot o rupi la goană? Daaaa, interesant... Ce îmi place cel mai mult la el, este blana lui verzuie, parcă ar umbla cu câmpul în spate. 

I remembered to draw Riga again

***

Mi-am amintit de Riga...

Iarăși Riga... mă urmărește orașul ista, cu toate că n-am nici o tangență cu el, nici un caz, nici o întâmplare, e un fel de simpatie din fotografii.

Trebuie să explic de ce desenez asta sau aceea? Nu știu de ce. Când desenez mi se oprește șirul gândurilor, doar așa, alt remediu nu am. Pentru asta desenez, că voința nu-mi e de folos.

Mă gândesc azi la altceva: care e frica mea cea mai mare. La televizor sunt unii care aruncă fraze de felul „...frica mea cea mai mare este...”, - niște palavre! De îndată ce o numești, ea nu mai este cea mai mare, nici pe departe. Frica mereu stă în spate, în mod direct și figurat, e totdeauna difuză și nedeterminată, cu atât mai mult e ascunsă într-o masă obscură și neclară. Atât timp cât n-o numim, ea ne mână, ne conduce, chiar spre ea, căci are nevoie de atenție, vrea să iasă la lumină, ne cheamă, ne stă în coada ochiului. Ce emoție interesantă! (am descoperit eu chiar acum!) Ne oferă atâta adrenalină, poftă de viață, ne intensifică gândirea, spulberă plictiseala, și cel mai de preț dar de la ea este curajul...

...și bine ar fi să te uiți mai des în spate, să le mai observi în momentele cînd se destramă ceața, să te uiți în ochii lor, căci doar atunci dispar, să ai grijă să nu se adune prea multe. Câte ode nu i-aș cânta, numai frica poate să te înțepenească, să te transforme în căpcăun sau să te facă să intri în labirint.

Juicy memories

***

Amintiri suculente

E normal să mănânci jumătate de harbuz dintr-o răsuflare? Nu știu, dar eu așa fac. Mă simt perfect după aceea.

În copilărie vremea harbujilor era în august, între timp creșterea culturilor agricole s-a dezvoltat. Și, amuzant lucru, mămica aducea câte unul seara, după ce mâncam. Se gândea poate că vom mânca o hrincă, două, având stomacul plin. Nu știa cu cine se pune. Înfulecam cu ambele fălci, ne curgea sucul până la coate și fața era mozolită și roșie până la urechi. Ea mânca frumușel, tăia cu cuțitul miezul de pe coajă, scotea și sâmburii cu el, apoi mai tăia în bucăți mai mici și le mânca împreună cu feliuțe de pâine neagră.

Noi păream niște neandertalieni, aplecați de-asupra prăzii, care deja i-a fost smulsă pielea și nimeni nu mai are răbdare s-o desfacă pe bucăți. Ridicam capul când cădea ultima coajă și abia atunci se mai lumina privirea și înțelegeam că suntem pe cale de-a plesni, exact ca gămăliile cu semințe.

Cui îi păsa? Trebuia să stăm liniștite doar vreo jumătate de oră și apoi căutam veceul... și alt harbuz....

Spring challenge (7)

***

Să continuăm cu literele P și Q - Pangolinul și unul din cei mai mari fluturi Queen Alexandra's Birdwing. Provocare de primăvară, dar vom termina-o la toamnă. ...N-avem unde ne grăbi.

Dacă cu animalele care au fost, încă  am desenat liniștit și fără ambiții, atunci fluturele ista m-a făcut să mă întrec pe mine însumi. Chenar sofisticat și accentuat cu pix auriu, aspect de pagină de enciclopedie veche, șrift special și denumire în latină - la cel mai înalt nivel, să mai fi făcut și foaie învechită...