My eclipses

***

Eclipsele mele

    Vreau să scriu despre eclipsă. Căci așa am văzut-o, într-un un apus foarte neobișnuit și misterios. Ca o așteptare. Lasă că acum am crescut, dar tot mi-a trecut prin minte, că cine știe dacă ne trăsnește chiar acum sfârșitul lumii... Cu atâția oameni în jur, toți entuziasmați, au aplaudat în momentul culminant, ca la un spectacol, sau, nu știu, o victorie a lunii asupra soarelui, cu toate că, cam de ce ar concura? Astea-s vorbe... caut pentru fiecare eveniment major vreun simbolism oarecare. După ce citesc articole astrologice zilnic, capul e plin de frânturi de asociații. 

    E a doua eclipsă în viața mea conștientă, care o urmăresc, dar cea din 98, care a fost în mijlocul zilei m-a impresionat mai tare, pentru că a făcut seară, când nu era momentul. Și apoi cum de ne-a pus maică-mea să ne înscrim la primărie cu o zi înainte, măcar, că dacă vine sfărșitul lumii, să nu murim în păcat, căci ne mutasem la o chirie să trăim împreună. Acea eclipsă a fost eveniment aproape personal.

    Atunci eram îndrăgostită, cu multă pasiune, acum a fost familial, cu soțul, fiica și prietenul ei.