***
Miercuri
Privind serialul Wednesday de la Netflix, prima dată am putut să redau câte ceva din personaje care mi-au plăcut.
Deseori văd scene în filme care mă inspiră și mă impresionează și se petrece un fenomen, de parcă aș fi vrut să le păstrez pentru mine, undeva. Căci în trecerea timpului totul se duce, se împrăștie în spațiu, se amestecă cu altceva ce apare nou, dar eu am tendința și dorința de „a îngheța” momentul, clipa, timpul, pe o perioadă cât mai lungă. Acum când știu că trebuie să mă despart de ceva, mă apuc și desenez și se întâmplă procesul pe care încă nu-l pot defini foarte clar, un fel de lecuire a lucrului pierdut. Un exemplu extrem de banal este următorul - am mai multe parfumuri, cumpărate dintr-o „sete” inexplicabilă cândva, acum însă am posibilitate să am și altele, dar trebuie să le folosesc și pe acele, au sticluțe atât de drăguțe și mi-am dat seama că le țin mai mult ca să nu ajung la clipa că trebuie să le arunc. Strălucita idee că aș putea să le desenez, astfel păstrându-le întipărite pe foaie, m-a luminat și m-a făcut să împac pe cineva acolo în interiorul meu.
La fel aș putea să procedez cu cărțile citite, cu locurile vizitate, cu momente din trecut, cu oameni dragi, sărbători și, desigur, lucrușoare care mă înconjoară, dar și multe altele. Ce bine că pot desena...
...dacă revin la personajele din serialul Wednesday, poate nu e chiar asta, doar m-a condus spre aceste gânduri, poate e un fel de simț de gloată, căci a devenit foarte viral. Și faptul, că mă simt mai liberă în „a mâzgăli”, îmi oferă posibilitatea de a recrea, inspirându-mă din ceea ce văd. Ce m-a aprins a fost personajul Christinei Ricci, Marilyn Thornhill, mai exact salopeta albastră în pereche cu cizmele și părul roșcate - o superbă îmbinare a culorilor complementare, înconjurată de verdele minunat al plantelor. Apoi am trecut și la eroina principală, Wednesday, apoi Morticia...
