A sosit timpul pentru acest vestit pătrat împletit - al bunicii, cum i se spune la ruşi. La noi nu ştiu cum i se spune. Nu contează, pentru mine e important să fac pătura până se termină iarna. Mai am trei zile. În acest moment îmi dau seama cât de naivă sunt, şi cât de mari sunt cerinţele faţă de persoana proprie. Desigur, că nu o voi termina, căci am şi serviciu, şi azi e duminică, şi mai rămân de fapt, nu două zile, dar câte vreo trei ore din aceste zile. Şi, hai să încercăm să folosim logica, care cred că o am totuşi, care îmi va spune, că - cine mai face aşa planuri, exact ca Hitler! Atunci decid în felul următor - să eliminăm clişeele din viaţa noastră! De parcă, primăvara sau vara nu ai voie să te înveleşti cu o pătură frumoasă? :)
duminică, 26 februarie 2017
4. Winter - It's time for moss
Să nu credeţi pe nimeni, care vă zice că sfârşit de februarie nu e frumos - e destul să te transformi într-un pitic sau o altă fiinţă mică şi îndată înţelegi de unde ia naştere primăvara. Şi începi să vezi cum renaşte natura după odihna iernatică, ca şi cum ai cerceta o celulă la microscop. Desigur, vor mai fi şi fulgi, şi ger, şi vânt ascuţit, dar fenomenul deja a început. Ce să mai zicem, că am văzut şi ghiocei. Aceştia sunt cei care nu le pasă de nimic, nici de frig, nici de zăpadă, nici de ger - şi încă mai pot sa fie frumoşi în acelaşi timp. Un exemplu de stoicism al naturii - dacă e urât în jur, nu înseamnă ca trebuie să fim urâţi şi noi.
duminică, 12 februarie 2017
miercuri, 25 ianuarie 2017
1. Winter - Contrast
***
Albul iernii subliniază obiectele și oferă privirii contraste de nuanțe. Ea nu preferă semitonuri și umbre, dar scoate la iveală natura culorii și esența ei. Privirea devine clară, precisă, rupe din anturaj secvențe integre și corpuri reale și dure. Noțiuni ca elasticitate, suplețe, incertitudine, îmbinare, amestec, aici, nu-și au locul. Încercările diplomatice de a face compromisuri se exclud și se anulează fără echivocuri, iar posibilitatea de a reapela nu există. Lumea se mișcă mai puțin, fără grabă, căci materia se contractă și e nevoie de atenție, pentru a preveni distrugerile. Caldul e prețuit la nivel maxim, fiind suprapus pe recele, care joacă rolul de asediator din toate direcțiile.
În atmosfera iernii apar elemente din care încep a se forma visele, siluetele lor se conturează încet în lumea paralelă minții, acolo unde totul e posibil. Se modelează, se ajustează, mai plutesc în neant, departe de raționamente și calcule. Clipesc și se sting, apar și reapar sub altă formă.
Înconjurat de austeritatea contrastantă a iernii, omul își îndreaptă atenția spre punctul roșu al focului din vatră și se lasă absorbit de jocul lumii himerelor: și așteaptă, și așteaptă...
(...din reflecțiile mele..)
luni, 9 ianuarie 2017
Abonați-vă la:
Postări (Atom)


