Wormy apples

***

Mere văratice

    Fierbinți și netezi, cu pielița groasă, cad pe pământul împietrit unul câte unul, rostogolindu-se și făcându-și câte o pată apoi, cafenie și mustoasă. Păcat să se prăpădească așa, pata cea cafenie se întinde, ca și cum tinde a se face una cu pământul, se zbârcesc și atunci nici animalele nu se uită la ele. 

    Amiaza se prelingea încet învăluită în căldura soarelui de august. 

    Femeia se grăbea să le strângă în poala atârnată de brâu, nici ea nu știa de ce se grăbește. Poate că îi părea rău că se pierd așa degeaba, poate că, cine știe, mâine plouă și nu va putea intra în grădină, poate că trebuia să facă cât mai multe lucruri să aibă ce spune lui bărbatu-său diseară, că acela vine și începe a căuta: - "ce ai făcut, de ce, da poate făceai altceva, ce nu te-ai gândit la asta, la aceea, da acolo ce se vede...". Tot timpul ceva găsește, chiar dacă ea nu a stat o clipă în loc, încolo-încoace toată ziua. Poate dacă vede că a făcut ceva cu merele și nu le-a lăsat să putrezească pe jos va zice vreun cuvânt bun sau măcar să nu ceară socoteală.

    S-a gândit că ar ieși câteva borcane de compot, la iarnă sunt foarte binevenite, dar poate chiar să le usuce, feliuțe mici, înșirate pe ață de mosorel și atârnate în fața ferestrelor, apoi niște dulceață, la foc cu lemne în ceaunul cel mare, să miroase gemul a fum. 

    "...cred că aș vrea să fiu un măr cu codița prinsă de creanga ceea dinspre soare, să am și o parte roșie, să mă clatin la adierea vântului și să nu cad, să simt seva pământului cum ajunge în mine prin rădăcini, tulpina scorțoasă și ramura pe care stau, să simt că mă ține strâns, iar frunzele îmi șoptesc povești din alte vremuri" - s-a îndreptat de spate și s-a uitat în sus spre vârful copacului, a ridicat mâinile în sus ca o rugă prelungă, fără să-i pese că poalele au ieșit din brâu și merele strânse cad înapoi unde au fost, pentru ceva pierdut de care nu-și mai amintea nimic. Ce să fi văzut acolo în vârful copacului, căci a scos un mârâit și s-a prăbușit la pământ...