Să nu credeţi pe nimeni, care vă zice că sfârşit de februarie nu e frumos - e destul să te transformi într-un pitic sau o altă fiinţă mică şi îndată înţelegi de unde ia naştere primăvara. Şi începi să vezi cum renaşte natura după odihna iernatică, ca şi cum ai cerceta o celulă la microscop. Desigur, vor mai fi şi fulgi, şi ger, şi vânt ascuţit, dar fenomenul deja a început. Ce să mai zicem, că am văzut şi ghiocei. Aceştia sunt cei care nu le pasă de nimic, nici de frig, nici de zăpadă, nici de ger - şi încă mai pot sa fie frumoşi în acelaşi timp. Un exemplu de stoicism al naturii - dacă e urât în jur, nu înseamnă ca trebuie să fim urâţi şi noi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu