***
De ce călătorim?
Ce căutăm în călătorii? De ce umblăm prin străduțe și iar străduțe? De ce absorbim colțuri de pereți, de uși, vreo două ferestre. Ce căutăm, să găsim ce? Ne uităm în sus, înainte, în părți, sub picioare, pipăim, mirosim sau gustăm, și adunăm, și strângem, până ce împietrim.
De ce călătorim, ce să obținem? O nouă lume interioară obținem, dar nu deodată. Mai întâi am adunat, am strâns în niște saci de prin mâini și picioare, undeva prin burtă s-a mai oprit câte ceva și ne-am întors la căsuțele noastre, rutina de fiecare zi ne cuprinde și ne leagănă, ne zice să nu ne mai ducem nicăieri, că și aici e bine, mâncăm și bem de-ale beciului și grădinii noastre, aproape că uităm acele hoinăreli inexplicabile.
Și într-o bună zi te miri de sine, de ce azi ai lăsat fereastra larg deschisă, ca vântul să plimbe perdelele de colo-colo și te așezi ca nesimțitul în plină zi de lucru, cu cănuța de ceai, admirând du-te- vino al valurilor din perdele. Apoi te miri de ce ai ales altă culoare la vopseaua de la poartă, alta decât verde sau albastru, ceva ce nu mai înțelegi și singur. Pe urmă nu mai vrei cu tot dinadinsul să semeni mărarul în rând, dar de ce nu în zigzag?...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu