A drawing made at noon

***

 

 Un desen făcut la prânz

 

    Simt o tristețe în suflet, ca o zi mohorâtă de iarnă. Mă uit în astrogramă și văd că Saturn s-a unit cu Venera. Aha, deci asta era! Și ce facem mai departe? O ținem tot așa, cu tristețe. 

    Mi-am zis să nu mai îndreptățesc orice emoție sau sentiment prin careva legături între planete, sau măcar să cred mai puțin în asta. Mai bine mi-aș găsi cauzele tristeții mele în propriul univers. Îmi pare mai interesant să am și eu un Saturn, o Veneră și alte personaje simbolice, știind caracterul fiecărui, cred că situația e clară, parcă... Dar, de fapt, e un joc, iar eu mă amăgesc singură, mă zăpăcesc, pentru că nu înțeleg nimic, de fapt, în simbolismul acesta. Ung și eu cu miere, să nu fie amarul atât de amar... Ce patetic am zis!

    Am strâns floricelele astea într-o zi cu soare și le-am fotografiat din toate punctele posibile. Acum le desenez și ziceam că urmează un fon roșu. Și dacă am zis, am bătut în cuie, așa-s eu...cremene!
 

The mimosa twig

***

 

O crenguță de mimoză

 

    Un fon roșu, apoi unul albastru. Va urma unul roșu și iar unul albastru. Două forțe, care sunt capabile să mă rupă în două, dar scopul meu este echilibrul. Am mai multe soluții - desenul, exercițiul yoga, plimbarea de seară, cititul. Uneori mă las atrasă în jocul uneia, apoi iau repaos și mă arunc în vâltoarea celeleilalte, dar nu mai sunt eu chiar așa de curajoasă să mă arunc. Mă apucă de-o mână și mă atrage în horă, fără să-i pese de părerea mea. Partea bună e, că în școală am făcut cercul de dans și cunosc figurile la vreo câteva. Pericolul este că dacă una sau alta schimbă figura, sau născocește un nou dans, atunci am nevoie de mai mult timp.

    Iată ce avem mai sus - un cer albastru minunat, atât de calm, încât îți dă aripi și te preface în pasăre. Sau cu mai multă imaginație, care ar putea schimba poziția, îți dă o coadă și sari în el, scufundându-te în imensitatea lui; apoi  - o crenguță gingașă de mimoză cu aromă fină și proaspătă ar putea juca rolul de ingredient magic între aceste două poziții, un fel de semn, un fel de sprijin și totodată un punct de pornire.

    Încă mai desenez în loc de verde cu albastru, îmi place așa, dar ideea e, că nu m-am dus prea departe, inconștientul nu se împacă cu asta, special alege florile de culoare galbenă, șiretul, știe că galben cu albastru face verde...

We ask for peace so that the cat can sleep...

***

Cerem liniște pentru ca pisica să doarmă...

    Pisica nu poate dormi, umblă de colo-colo, face capricii, nu vrea să mănânce, se așează când pe pat, când pe scaun și peste tot găsește spini. Are o creastă de păr ridicată și o coadă înfoiată, de parcă trăiește cu necuratul în casă. Mă tem c-o să fugă pe altă planetă. De ce n-am învățat la școală limba pisicească? Aș fi înțeles-o acum...

    Îi strig soțului să facă ceva, el zice că n-aude, eu strig mai tare, el îmi strigă altceva înapoi. Ca doi proști stăm în cacofonia asta și urlăm unul la altul... Nu e important, vorbim altădată..

    Cum nu e important? Când pisica doarme, noi avem casă!

    Am ieșit afară, ce haos, extraordinar de „frumos”, ne prăpădim de plăcere! „Frumosul” e frumos, dar ce facem cu pisica, căci trebuie să doarmă!...

    Dacă am fi știut limba pisicească, am fi știut să facem liniște....

An urban sequence

***

O secvență urbană

    O secvență urbană într-o zi leneșă, să zicem...

    Totuși vorbele și gândurile au rolul lor și eu balansez între ele; aș vrea să fie telepatie, aș vrea să fie totul clarificat, dar cum ar putea să fie clarificat, dacă m-am convins că nici în propriile gânduri nu poți avea încredere. Gândurile, de îndată ce au fost verbalizate, se transformă în altceva, care nu au nici o tangență cu realitatea. Oscilez între lumea interioară și cea exterioară, trebuie să decid în fiecare clipă, ce realitate accept, cea din minte sau ceea ce văd în jur...

A transformative solution

***

O soluție transformatoare

 

    La unul din locurile mele de muncă aveam o colegă, extraordinar de calmă și binevoitoare. Această convingere a fost spulberată într-o zi, când am observat colțurile foilor de pe masă, pe care își făcea notițe, discutând cu clienții. Erau hașurate haotic și foarte intens. Toate emoțiile ei erau întipărite în acele colțuri.

    Acum mi-am amintit și eu de acest procedeu, am luat o foaie de carnet și câteva creioane și iată un fel de schemă a furiei și îngrijorării. După ce am acoperit un dreptunghi bunișor, m-am uitat mai atent și am picurat și un pic de creativitate - câteva bucăți de hârtie dintr-o revistă, clei, un liner și un pic de soluție corectoare și în suflet mi-a pogorât liniștea...

An ambiguous breakfast

***

 

Un mic dejun ambiguu

 

 

 

    Un mic dejun însorit, luminos, radiant sau un mic dejun cu flăcări fierbinți, arzător, nimicitor?

    Am prins un covid-uț, acum repejor, când pandemia își numără ultimele zile; ce făceam fără el? N-am avut febră de mai mult de cinci ani, acum mi-am amintit cum e, super călduț...

What do I have on the table?

***

Ce am pe masă?

Aceleași culori, aceleași emoții, nimic nou...

The colors of now

***

 

Culorile prezentului

 

 

    Sărbătoarea Mărțișorului a dispărut în vârtejul groaznic al evenimentelor din Ukraina. Persistă îngrijorarea, mai puțin speranța. 

    Nu mă pot concentra, nu pot să mă așez să desenez, fără să simt un fel de vinovăție. Am câteva scene urbane pașnice, făcute după niște referințe siropoase din internet și nu mi se ridică mâna să le postez. M-am gândit, totuși, la o soluție - să folosesc culorile Ukrainei, sublimând sentimentul de vinovăție și îngrijorare și, totodată, satisfăcându-mi nevoia de a desena. Abia nu demult m-am convins, că a desena nu e un joc de copii, dar e o activitate serioasă. Cum să desenezi, când oamenii nu știu unde să se ascundă, când fug în lumea mare de urgie, când stau cu frica în sân pentru feciori, soți și tați. Să nu mai vorbim și despre neajunsuri, foame, schimbări nedorite, suflete îndurerate, inimi rănite, minți devastate.