***
Iarna în mintea mea...
Am creioane de firmă bună, Faber-Castell, Derwent, Stabilo, diferite, acuarelabile, simple, grafit, dar parcă-s vrăjită și mâna mi se întinde tot la cioturile de creioane Marco Raffine, care au fost cumpărate pentru fiica mea la școală cu mulți ani în urmă. O profesoară zicea că, - luați hârtie bună și instrumente bune, căci niciodată nu veți ști, când va ieși un desen reușit. Eu, încă, mai am de lucrat la această convingere, mai am de trecut etape de trasformare psihologică.
Mă tot uitam la desenul din ultima postare de anul trecut și nicidecum nu-mi puteam da seama ce lipsește, sau ce anume mă deranjează, mă nemulțumește.
Azi, cred că am înțeles. În mintea mea tot ce ține de iarnă nu se împacă cu culoarea verde, chiar dacă în realitate, ca în cazul dat, bradul este verde, căci am fost condusă de ceva străin, ce nu venea din interiorul meu și în loc să lucrez la propria viziune, am făcut ce era mai ușor, am copiat. După ce m-a luminat această descoperire, am început să schițez, așa cum văd eu iarna, așa cum e ea în mintea mea. Și desenuțul, făcut pe un colț de hârtie pentru copiator, aproape inconștient, a fost cel ce mi-a deschis ochii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu