***
Am visat un câmp imens și gol, de un verde crud și intens. În mijloc se afla o căsuță pe care eu o credeam a fi căsuța buneilor mei, dar arăta complet diferită. Era vremea serii și căsuța avea nuanțe de violet, albastru, amestecate și întunecate în umbre, cam cum ar putea fi desenat cerul de noapte. Ferestrele erau cu obloane închise, alungite până la pământ, și nu se vedea nici o ușă.
Am intrat în ea pe furiș, de parcă îmi era interzis și am reușit să trec o odaie, apoi a doua, de unde se întrevedea un spațiu imens și foarte luminat, asemănător cu o lume subterană. Dar mi-a ieșit în întâmpinare și m-a oprit o doamnă, care sta la o masă, ca un străjer. Ea s-a ridicat de la o masă și mi-a venit în întâmpinare cu intenția de a mă întreba ce fac aici și în acel moment am simțit că mi s-a închis accesul spre acea lume, care părea atât de imensă și ademenitor de interesantă.
Ultima vreme nu prea îmi iese să scriu ceva inspirat, cum simțeam cât stăteam acasă și îmi pare rău. Aveam timp să cobor în adâncul gândurilor mele și scotoceam prin ele, sau pur și simplu urmam firul lor. Dar la moment chiar simt că mi s-a închis o resursă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu