vineri, 23 octombrie 2020

At random

***

La întâmplare...




Am închis ochii și am pus degetul... Iată ce a ieșit  - încă o străduță dintr-un sătuc grecesc. Iată și acele case albe imaculat, umbrele gri albastre, acoperiș ultramarin de bisericuță, și un cer albastru azuriu limpede ca lacrima. Punându-ne imaginația în mișcare, mai simțim și mirosul sărat de mare, răcoarea brizei luptându-se cu zăpușeala soarelui, auzim loviturile ușoare ale valurilor și strigăte disperate de pescăruși. Ne vedem picioarele goale strânse cu sandale ușoare, o rochie albă încâlcindu-se printre ele și pălăria țintuită cu mâna. 
Am terminat cititul romanului Donnei Tartt Taynaâ istoriâ (transl. din rusă). Impresionată de celălalt roman al ei, Sticletele, am ajuns să-l citesc și pe acesta. Studenții studiază limba și literatura greacă veche și desenul meu tot e cu tematică grecească. Și mai spun minciuni că l-am ales la întâmplare.
Despre roman ce să spun? M-a făcut să mă simt un judecător, care e revoltat că i-a scăpat făptașul. Mă gândesc că în literatura contemporană tot mai des sunt scrieri din numele personajului negativ. Într-un moment, citind, m-am întrebat - de ce să încerci să faci așa experimente, ca mai apoi să iasă o asemenea istorie? După cum se vede, dacă pornești pe un drum întunecat, așteaptă-te să întâlnești multe umbre.
Dacă unul din făptași își mărturisește vina, îi zicem că e mai mult bun decât rău, sau răul oricum rămâne rău? De atâtea ori mă opresc în cugetarea mea la faptul că această linie de delimitare este atât de vagă și ștearsă pe alocuri, cu abateri într-o parte sau alta, încât îmi e foarte greu să-mi fac o părere, să fiu sigură de un anume fapt sau lucru, să iau partea cuiva sau a altcuiva, să fac clasificări și reguli. Situațiile, faptele, evenimentele, oamenii au atâtea părți și aspecte diferite, care se arată în diferite împrejurări, în diferite minți se reflectă cu o parte sau cu o alta, încât ajungi să te judeci pe tine însuți pentru că ai judecat pe altcineva. Uneori încep să cred că în trăirea noastră nimic nu e important.
Poate doar drumul care îl parcurgem? E șubred drumul...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu