E veselă primăvara de anul acesta. A venit zglobie, cu basma legată gospodină, repede a măturat-o pe iarnă. Nici măcar Odochia nu prea s-a răţoit, a văzut-o îndrăzneaţă şi harnică, cu o listă de planuri şi idei, a dat la ea din mână a lehamite şi şi-a căutat de drum. Şi asta s-a apucat repejor să le îndeplinească - fuga la un copac, suflă spre muguri, fuga spre cer, mai fereşte un nor, aduce câte o rază de soare spre câteva fire de iarbă, iar iubiţeilor ei, ghioceii, le aduce în palmă cele mai proaspete picături de rouă. Şi încă câte mai trebuie de făcut... Nuuu, ea nu are de gând, ca iarna cea leneşă şi mohorâtă, sa stea şi să aştepte, nici de gând, nu are astâmpăr, o mănâncă mâinile tocmai. Cât entuziasm şi câtă ardoare! Ah, ce bine, acum e momentul de acţionat, nu-i aşa, atunci de ce să-l pierdem? Înainte şi cu cântec!
Magnolie
Castan
Plop
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu