Anul Nou - punctul de trecere

La mulţi ani la toată lumea!!! 

***

Nu credeam în moș crăciun (gerilă), nu-l așteptam, nu speram în forța lui magică de împlinire a dorințelor și nici nu am suferit din asta. De fapt, deseori mi-am închipuit  că eu fac magia, trăind într-o lume de basm.

Luminițele sclipesc, jucării multicolore, de diferite forme, ghirlande mai mari, mai mici, argint risipit pe crengile de brad. Nu pot rezista vrăjii bradului de revelion. Și atât cât este împodobit, tot acest răstimp mă las absorbită de ea. Și o bună perioadă mă aflu în lumea bradului, ținând ochii mijiți, căci așa e moda acolo. 

Când eram mică mă culcam pe spate cu capul sub brad, căci restul nu încăpea, și mă uitam de jos în susul tulpinii, și razele luminițelor, sclipirile jucăriilor, argintul, mirosul de brad, mă cuprindeau și mă transformau într-o zână cu aripi, mă învârteau într-un joc amețitor și îmbătător. Și, numaidecât, ochii trebuiau mijiți, altfel nu se primea.

Asta era magia mea, fără ea nu era posibilă trecerea peste ani. Trebuia să mă scufund în această mare a luminilor multicolore, ca într-un elixir, ca să revin reînnoită și cu speranță.

Sketching 8

Nu e chiar fix fix, dar seamănă :) :)

Sketching 7

Lumea din jur avea sclipiri aurii: tulpinile gigantice din pădurea continentală erau cu scoarţe cafenii, portocalii, cu şuviţe galbene, ca nişte fire subţiri şi, dacă închideai ochii până se făceau o crăpătură mică, vedeai anume această nuanţă. În aceste locuri erau numai o specie de copaci, în tulpinile lor puteai să te vezi, ca într-o oglindă, si deseori copiii şlefuiau scoarţa până strălucea şi apoi razele de lumină se reflectau de la un copac la altul, încrucişându-se şi formând un joc minunat, care provoca o euforie între ei. Şi râsele lor se răspândeau în jur în mii de ecouri. Erau şi altfel de specii cu culori indigo şi albastre, iar firele subţiri se împrăştie spre vârf în sclipiri turquoise. Nu le-a văzut niciodată, nu ştia ce nuanţă se formează, dacă faci ochii mici ca o crăpătură...

... de ce simţea că trebuie să ajungă undeva departe, să fugă şi de ce simţea că este prins în capcană, legat cu un lanţ înde-ajuns de lung ca să nu fie liber, dar nici să nu uite că niciodată nu va zbura, nu se va smulge din spaţiul acesta. Cum e să fii legat şi să te simţi liber? Poate fi aşa ceva? Poţi oare înţelege ce vrei, fără să lupţi şi să te smulgi fără să te zbaţi, ştiind că te va durea? Cum să nu cauţi tirani, dacă eşti legat? Şi de unde s-a luat scânteia în minte că poţi fi liber? Şi ce înseamnă "liber"? ...Dacă aceste întrebări s-ar transforma în aşchii, cu ele la sigur rupi lanţul....

Inspirată de fotografia lui Alex Galmeanu:

Sketching 6 - Galopez pe întinsurile lumii, tîg-dîc, tîg-dîc

November - 9. Bon Appettite!

Acesta este dejunul meu preferat. Pot să-l prepar oricând, oriunde şi oricum. 

November - 16. Eyes

Ochi de toamnă sunt în jur şi nu poţi să nu-i vezi..

Sketching 5

..."Sunt un laş...", îşi spunea în fiecare dimineaţă. Nici nu se deschideau ochii, iar cuvintele făceau deja legătura între neuroni. Muşchii se încordează şi ar vrea să facă o mişcare, să se opună, să dovedească inversul... Capcană!

De unde au apărut aceste cuvinte trădătoare, ce mistuie puterea, care şi aşa e puţină? Dar nu vrea să răspundă la întrebare, căci răspunsul e dureros, frige rău şi lasă răni adânci... Hai, deci, îşi deschide pleoapele, ridică o mână, mişcă un picior şi porneşte din loc...

***

...Era bine... Acum tot e bine, dar se petrece ceva şi se simte pierdut. În jur e la fel, o zi se schimbă cu alta, anotimpurile vin în aceeaşi ordine, cu aceleaşi culori şi aceleaşi temperaturi. Poate, doar, careva oameni se schimbă, dar vin alţii în loc. Acţiuni similare le face automat, fără dorinţă şi entuziasm. Începe să gândească că a trăit ce a avut de trăit şi nu mai are ce vedea şi simţi. Dar, în toată rutina aceasta sunt clipe, chiar intervale mai mari de timp, când priveşte în interiorul său, sperând să găsească ceva interesant. Şi descoperă că tot ce a construit până acum în mintea proprie, se năruie, bucată cu bucată, şi se preface în nisip, luat de apele învolburate ale oceanului. Sau, se destramă particulă cu particulă, absorbit de o gaură neagră, apărută dintr-un cosmos neştiut şi nevăzut.

Nu poate schimba nimic, doar priveşte neputincios la acestea, se sperie sau deplânge, apar păreri de rău, una după alta, cârpeşte şi adună disperat rămăşiţe. Şi tristeţea pune stăpânire pe acest tărâm, acoperă cu mantie cenuşie spaţiul, iar disperarea joacă rolul de lumini răzleţe.

În rarele momente de acţiune încearcă să caute: cauze, îşi pune întrebări, analizează, se contrazice, începuturi şi porniri. Se învinuieşte, învinuieşte pe alţii, ba e avocat, ba procuror... şi cade sleit de puteri, şi mai pierde o bătălie, privind ruinarea mai departe într-o neputinţă neagră.

Sketching 4

"Gândiţi-vă că dracul e bătrân; îmbătrâniţi deci ca să-l puteţi pricepe!"

"Faust", Goethe

Iubitoare de glume mai sarcastice, am îndrăznit să le îndreptăm într-o sâmbătă spre tăticu. El, o  persoană severă, nu prea iubitoare de aşa ceva, a vrut să reproşeze mai dur. Mămica, însă, a reuşit să-l oprească cu o frază extraordinară: "Lasă-le, măi, să râdă, că o să îmbătrânească şi ele...". De râs şi de plâns...

November - 22. What scares you the most

Dormeau adânc sicriele de plumb,
Și flori de plumb și funerar veștmânt -
Stam singur în cavou… și era vânt…
Și scârțâiau coroanele de plumb.

Dormea întors amorul meu de plumb
Pe flori de plumb, și-am început să-l strig -
Stam singur lângă mort… și era frig…
Și-i atârnau aripile de plumb.

”Plumb”, George Bacovia

November - 1. Morning

Şuvoi de stropi de lumină

Din pomi ca de aur tot pică

Pe coama vântului rece

Şi ceaţa-n bucăţi o despică.

Copacii-şi dezbracă veşmântul

Şi braţele-n vânt şi le zboară.

Şuvoi de stropi de lumină,

E toamnă târzie afară.

"Amurg de toamnă?”, Emilia Plugaru

October - 11. Black and White

Dar deodată, pe coline

Scade animaţia…

De mirare parcă-şi ţine

Vântul respiraţia.

Zboară veşti contradictorii,

Se-ntretaie ştirile…

Ce e?… Ce e?… Spre podgorii

Toţi întorc privirile.

Iat-o!… Sus în deal, la strungă,

Aşternând pământului

Haina ei cu trenă lungă

De culoarea vântului,

S-a ivit pe culme Toamna,

Zâna melopeelor,

Spaima florilor şi Doamna

Cucurbitaceelor…

George Topârceanu, "Rapsodii de toamnă"

October - 10. Favorite poem

Firul gândirii-i rupt, în ceaţă.
Ştiinţele îmi pricinuiesc profundă greaţă.
Să potolim prin văile simţirii,
Arzânde, toate patimile firii.
Şi rând pe rând, din învelişul lor de vraje,
Minunile să le desfacem, drage.
Să ne zvârlim în timp, în freamătu-i, cu dor,
În rostogolul întâmplărilor!

Goethe, "Faust" (trad. Lucian Blaga)

October - 9. Harvest

Toamna mândră, harnică

Şi de bunuri darnică

A-mpărţit a ei comori:

Frunza-i dat-au vântului,

Iar roada pământului

Dat-o au la muncitori.

Vasile Alecsandri, "Toamna ţesătoare"

October - 7. Low angle

Din tuspatru părţi a lumii se ridică-nalt pe ceruri,

Ca balauri din poveste, nouri negri, plini de geruri.

Soarele iubit s-ascunde, iar pe sub grozavii nori

Trece-un cârd de corbi iernatici prin văzduh croncănitori.

Vasile Alecsandri, "Sfârşit de toamnă"

October - 1. My favorite things of Fall

...Vesela verde câmpie acu-i tristă, vestejită,

Lunca, bătută de brumă, acum pare ruginită;

Frunzele-i cad, zbor în aer, şi de crengi se dezlipesc,

Ca frumoasele iluzii dintr-un suflet omenesc...

Vasile Alecsandri, "Sfârşit de toamnă"

October - 4. Worm and cozy

Ziua scade; iarna vine, vine pe crivăţ călare!

Vântul şuieră prin hornuri, răspândind înfiorare.

Boii rag, caii râncheză, cânii latră la un loc,

Omul, trist, cade pe gânduri şi s-apropie de foc.

Vasile Alecsandri, "Sfârşit de toamnă"

October - 2. Something orange

Vântul e copil zburdalnic, fără milă, nici mustrare,

Care împinge-n rea furtună toate vasele pe mare,

Şi, ca lupul după turme, se alungă după nori,

Şi doboară stejari falnici şi desfoaie blânde flori.

Vasile Alecsandri, "Vântul"

Secvenţe / sketch

...noaptea doarme pe apucate, iar şirul gândurilor nu se mai termină, începe cu un val mic si blând, apoi unul cu spumă şi mai rapid, şi când începe a se ridica şi creşte în volum, încât îl cuprinde şi deja iese din limitele capului, îl înfaşoară şi se împleteşte cu întunericul din jur. Este luat prizonier şi izbit în patul şi pernele înăbuşitoare, nici nu îndrăzneşte să creadă că poate fi o ieşire, căci se intoarce şi pe o parte şi pe cealaltă, şi nu o gaseşte. Deschide ochii şi caută o scăpare, orice fir de lumină i-ar uşura chinul, dar e o iluzie, firul este, dar somnul nu. Vine, se apropie, îi atinge pleoapele, amăgeşte, Ah, materialismul de azi, şi acesta vrea plătit şi ademenit. Dar, nu, iarăşi e o iluzie, nu vrea bani, nici lucruri. Se scoală, se apropie de fereastră şi, văzând ferestrele caselor negre şi strada pustie, liniştea adormitoare şi luminile palide, speranţa unui somn revine în suflet. Se întoarce spre pat si mai face o încercare..."

Fata şi găinile

Nu ştiu de ce, când mă uit la această lucrare, îmi vine în gând cuvântul artefact. O broderie făcută de mămica mea, care atârnă pe perete de când mă ştiu. Doar a schimbat peretele şi odaia, din când în când, în dependenţă de amenajările interioare care s-au petrecut în cursul anilor.

Tot timpul mă uitam la ea şi mă gândeam la această fiinţă şi fără să vreau îi conturam viaţa de zi cu zi - câti ani are, unde trăieşte, ce face toată ziua, are surori sau fraţi, cum vorbeşte cu părinţii... Când eram mici, eu şi sora-mea ne închipuiam că e lelea Anica, o nepoată a lui tăticu, fiica nănăşicăi lor (sora lui mai mare).  Ne duceam deseori la ei în vizită, şi probabil, am prins-o pe lelea Anica deseori cu această ocupaţie, pentru că la ei păsările erau prin ogradă libere. 

Eu cred că nu e femeie matură, cred că e o tânără de vreo cincisprezece ani, care a fost trimisă să hrănească găinile, de parcă asta ar fi responsabilitatea ei, care o face zi de zi. Îţi închipui ce are prin gânduri - vise, amintiri, planuri, perspective sau pur şi simplu, griji. Şi poarta de lemn, care seamănă cu poarta lui tâca, înlocuită cu poarta de fier, de când părinţii şi-au făcut casa într-o ogradă.

Seamănă cu un personaj din operele lui Ion Druţă.

Vă închipuiţi, încă nu am reconstruit schema! Mi-e frică să nu-i stric farmecul, calmul acestei fete, să nu o scot din meditaţia ei liniştitoare, să-i sparg încrederea într-o viaţă destoinică. Ea a rămas acolo unde este începutul, unde sunt încă speranţele, că totul e încă înainte - fericirea, frumosul, visul - viitorul.

Ziua Vinului (a 15-a), Chişinău

Şi dacă e Moldova, e toamnă, e culesul poamei, e vin!

Iar în Chişinău, în Piaţa Marii Adunări Naţionale e Sărbătoarea Vinului. 

Multe păreri sunt, de tot felul: 

- nu prea bune: că e sărbătoarea beţivanilor, sau, că e încă un motiv de distracţie, sau, că nu e sărbătoare, dar dezmăţ... putem să mai adăugăm şi tema gunoiului.. şi aşa mai departe.

- mai bune: dezvoltarea viticulturii, o ramură economică importantă pentru Moldova, sau, propagarea tradiţiilor moldoveneşti, sau, cel mai bun prilej de a îmbrăca ie...

Cincisprezece ani se sărbătoreşte, cred, că nu degeaba. Nu m-am dus în tot anul. Acest an am fost, nu am o părere dacă e bine sau rău, voi relata, pur şi simplu, ce am făcut şi văzut.

Îţi cumperi păhăruţe elegante şi începi a căuta de la cine vrei să guşti vinul..

În timp ce te gândeşti, mai priveşti ce mai confecţionează meşterii noştri populari.

Şi, hop, te-ai hotărât că vrei să guşti un vin special din caise. Şi turnându-l în păhăruţul elegant începi să hoinăreşti prin piaţă, să mai vezi ce se petrece. E amuzant să-i vezi pe oameni cum merg încolo şi încoace, ţinând păhăruţele în mână, ca pe ceva scump.

E  gustos acest vin din caise, aromat şi de culoare intensă. Dulce şi plin de nuanţe, uşor ca consistenţă. Cred că ar putea să-l bea şi copiii în cantităţi mici, desigur. Mi-am dat seama că vreau şi ceva de mâncare şi am găsit un mic prăjit foarte gustos.

Iar dacă am mâncat aşa gustos şi am băut aşa un vin inspirat, vrei şi veselie. Hai să căutăm, căci este de ajuns şi de rămas. Prezentatorii erau în mulţime, nu ca de obicei pe scenă, ceea ce mi-a plăcut. Maria Iliuţ şi ansamblul ei au încins atmosfera binişor. Mai târziu un pic, m-au încântat şi surorile Osoianu.

Am asistat cu un ochi de fotograf şi la şcoala vinului

Desigur că mi-am procurat şi o sticlă de Chardonnay şi una de Pinot Noir şi, mulţumită, am pornit spre casă. Aproape toate strunele culturale ale sufletului meu au fost atinse şi mângâiate. Zic că mi-a plăcut sărbătoarea.
Aici reportajul s-a încheiat.