...noaptea doarme pe apucate, iar şirul gândurilor nu se mai termină, începe cu un val mic si blând, apoi unul cu spumă şi mai rapid, şi când începe a se ridica şi creşte în volum, încât îl cuprinde şi deja iese din limitele capului, îl înfaşoară şi se împleteşte cu întunericul din jur. Este luat prizonier şi izbit în patul şi pernele înăbuşitoare, nici nu îndrăzneşte să creadă că poate fi o ieşire, căci se intoarce şi pe o parte şi pe cealaltă, şi nu o gaseşte. Deschide ochii şi caută o scăpare, orice fir de lumină i-ar uşura chinul, dar e o iluzie, firul este, dar somnul nu. Vine, se apropie, îi atinge pleoapele, amăgeşte, Ah, materialismul de azi, şi acesta vrea plătit şi ademenit. Dar, nu, iarăşi e o iluzie, nu vrea bani, nici lucruri. Se scoală, se apropie de fereastră şi, văzând ferestrele caselor negre şi strada pustie, liniştea adormitoare şi luminile palide, speranţa unui somn revine în suflet. Se întoarce spre pat si mai face o încercare..."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu