***
Frumoasa natură
Poienița strălucea în bătaia soarelui cu verdele crud de primăvară. Îmi amintea de o rochiță cu buline mărunțele, atât de multe erau micile rozete ale margaretelor deschise spre lumina blândă a soarelui. Cum mai zâmbeau spre soarele lor iubit toate într-un glas, aveau câte un ochi doar pentru el. Ce frumos și ce fericire să fii ținut în brațele mamei Pământ și să fii scăldat în lumina caldă a privirii tatălui Soare. Ce-și mai dorește un copil abia născut și ieșit în această lume. Când m-am pomenit în acest loc, am rămas ceva vreme admirând fericirea și prosperarea naturii, apoi mi-am pus undeva într-un colț de memorie această imagine și pășind pe marginea poienei, pe sub crengile copacilor mi-am continuat drumul spre nu mai știu care destinație.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu