***
O secvență din același Paris
Printre markere am găsit nuanța care o căutam pentru piatra asta bej-murdar a clădirilor pariziene. Printre creioane încă nu am găsit-o. Ba e prea deschisă și luminoasă sau e prea închisă, sau e prea galbenă, sau e prea roșie. Dar cum se mai spune, cred că n-am căutat bine.
Astfel, revin acolo de unde am pornit, la sketchingul cu markere, rapid și nu prea, depinde de criticul cela interior, care zice, hai mai adaugă o linie, uite, și aici, încă una, pe acolo, pe dincolo, mai șterge un pic, iar ai apăsat prea tare cu negrul acela urâcios, of, ai stricat totul, las-o baltă. Peste o zi, două, arată bine, cine e acela care a zis că am stricat totul, lașul, s-a ascuns, hai, ieși și spune-mi acum s-o las baltă. Iată o simplă discuție interioară, uneori chiar interesantă, alteori epuizantă, sunt doi care se dispută, dar mai este al treilea, care își caută de treabă și avansează.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu