***
Flori de primăvară
În pădurea de lângă sat nu se găseau ghiocei și credeam sincer, că sunt pe cale de dispariție, după cum spunea cartea roșie. În timpul plimbărilor de primăvară gândeam și speram că voi găsi unul, dar în zadar. Se spunea că erau culeși cu tot cu rădăcină și de-aceea au dispărut. Ce puteau face oamenii cu atâția ghiocei? Să zicem că le puneau în grădină, dar nu am văzut la nimeni. Acum îmi dau seama că pur și simplu, nu erau, pentru că clima nu le prea convine, e cam uscată.
Și brândușe căutam, căci știam că trebuie să fie. Una am găsit, îmi amintesc bine. Și era albă. Așa de tare îmi plăcea numele lor, aproape că îi simțeam frumusețea pe limbă, ca și cum le mâncam, în timp ce le pronunțam. Am auzit că-i mai zice șofrănel... mmm, e încă mai gustos.
Primele flori culese, însă, erau viorelele. Era mai călduț, apăreau cărări, adică zăpada era topită și se mai usca pământul, ...poate de asta nu vedeam ghiocei, ne duceam prea târziu...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu