***
Sunt cu iarna, mai vorbim de una de alta...
Uneori mă simt atât de bătrână, încât chiar cred că sunt de-o seamă cu iarna. De fapt, da, azi sunt bătrână, ca balena care ține pământul, ca taigaua rusească, ca ghețarul Groenlandei, nu-mi mai vin și alte exemple, poate chiar ca oceanul, ce să mai caut. Dar cred că doar azi, și în fiecare an, ca azi, m-am simțit bătrână, gârbovită și foarte înțeleaptă, pe alocuri; cu plete încâlcite, riduri... dar, stai, să nu vorbim de aspectul exterior...lasă, lasă, văd că am început așa, să zicem, mistic, interesant, dar am luat-o încotro? Ce fel de plete, măi? Eu am început a crede în babe frumoase.
Mâine e altă zi, un fel de început, să zicem...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu