Stockholm in a broad view

***

Un alt colț de Stockholm

    Traseul cu mersul înapoi în desenatul cu markerele StabiloBoss continuă. Am dat peste alt colț de Stockholm, care mi-a trezit dorința și avântul să-l desenez în jumătate de oră. Parcă îmi era sete și îmi trebuia urgent să-mi satisfac necesitatea. Mă bucur de aceste fluxuri de energie, le urmăresc și fac tot posibilul să le prind și să le folosesc.

A fragment of the city of Stockholm

***

Un fragment din orașul Stockholm

    Am început de la sfârșit, de la ultima schiță cu markerele de birou. Cu ele am făcut cartea poștală pentru expoziția de caritate. Stai, că nu, am pus doar biserica din Stockholm... Dar, oricum, procesul a fost cam așa. Pentru că acum reiese că toate schițele făcute cu aceste markere au fost ca un antrenament pentru a face în sfârșit această carte poștală. De aici încolo, voi merge cu pas dindărăt, voi posta procesul de pregătire, voi scrie - two weeks earlier.

    Nu știu cum oamenii planifică mersul lucrurilor. Eu întreprind niște acțiuni, fără vreun plan, idee, gând, iar la sfârșit, văd postfactum, ce, cum și pentru ce a fost totul.

POSTCARD ART EXIBIT 2024

***

POSTCARD ART EXIBIT 2024

        Of, sunt atât de ocupată... Și, totuși, am făcut o carte poștală / felicitare, să o trimit la POSTCARD ART EXIBIT - Global artists donate art to help charities. In 2024 we're raising funds for MillHouse Foundation in McKinney, Texas, USA. #postcardartexhibit24. Și n-aș fi făcut-o, termenul e pe sfârșite, dar mi-a scris dna curator și m-a întrebat, dacă nu trimit și anul acesta. Mi-a fost ca un suflu de energie, drăguț din partea ei. Mă uit la fotografia ei și mă gândesc cât de mult seamănă a fi dintr-un film american, chiar îmi pun întrebarea dacă e reală. Serios..., dar trecem peste asta...

    Sunt recunoscătoare unui domn de pe tweeter, @CraggMalcolm, pentru că m-am inspirat din fotografia lui cu cățelul Beryl. Apropo, dumnealui a scos prima parte din roada de cartofi de anul acesta!

    N-am făcut nici o fotografie, nici o scanare, sunt cu capul răvășit, cea de sus e cernovicul. Și, desigur, acum la putere sunt markerele StabiloBoss!

A discovery of sorts

***

Un fel de descoperire

    E pauza de prânz și tot ce am avut cu mine am mâncat de-acu...

    Și cum ziceam e pauză, trebuie să mă relaxez, să fac altceva decât ce fac în orele de lucru. Alt regim, alt traseu și e departe, nu mai duc creioanele și carnetele cu mine, e greu. Dar nu pot să nu desenez, mă rupe.

    Pe masa colegului observ un set de carioci Stabilo, puse frumos în suport, dintr-acelea neon. De ce nu? Îmi răsare întrebarea în gând repede. Mă uit în jur, nu e nimeni, toți au ieșit. Pentru o jumătate de oră vor fi ale mele. Perfect!

    Cât contează situațiile noi, ambianțe noi și cum se adaptează mintea, cum caută ieșiri, soluții - atunci când vrea ceva tare. Nu mă gândeam că voi desena cu carioci de birou, încă mai corcolesc ideia să revin la gingășia acuarelelor...

An abandoned lighthouse

***

Un far părăsit

    Dacă vă era dor de un far desenat de mine, atunci iată-l. Era într-o seară, când mi-am oprit ochii pe creionul roșu și am zis că desenez doar cu el, dar nu m-am ținut de cuvânt, am mai întins degetul cel mic și spre altele trei.

    Mi-a amintit acest far părăsit despre poezia relatată de Fuego, scrisă de Grigore Vieru. Și atât de mult mi-a atins și mie sufletul această poezie, că am căutat-o să o pot păstra aici, s-o mai citesc din când în când.

Grigore Vieru
Urme pe nisipul auriu
( Legendă )
Lui Paul Fuego Surugiu 

Păşeam prin sfânta rourare
Pe-al mării ţărmure frăţesc,
Mirat că două urme clare
Pe ale mele le-nsoţesc.
Păşeam în dimineaţa lină
Atât, atât de fericit,
Părând eu însumi o lumină
În Universul infinit.
Creştin, am înţeles pe dată,
Că cel alături păşind
Era chiar Domnul ce se-arată
Prin semne numai ori în gând
Pe mare înceta furtuna,
Dragi urme mă-nsoţeau ca-n vis,
Voiam să le sărut întruna
Ca pe-al măicuţei mele plâns.
Tristeţea, însă, ca pe-un laur
O am simţit când am văzut,
Că cele două urme de-aur
M-au părăsit, au dispărut.
„Nu-ţi mai sânt drag eu, Doamne, oare?!”
L-am întrebat pe Dumnezeu.
Şi-am auzit un glas de soare;
„Te duc în braţe, fiul meu”.
Cu Ţara-mi de trudită pâine
Păşeşte, Doamne, -alăturea
Şi dacă merită, Stăpâne,
Tu ia-o-n braţe şi pe ea.

Monochrome sketches - graphite pencil

***

Schițe monocromatice - creionul grafit

    Cum am putut să-mi uit creioanele și carnetul acasă? Cum se spune la noi în sat - gură cască, ochi beliți (sau nu numai la noi în sat?).

    Bun, hai să văd ce pot face, cum să mă reabilitez în ochii proprii. Aha, văd un creion simplu - mi se face un pic mai ușor. Stai, că și imprimanta e plină de hârtie. Asta e, sunt salvată!

    Am adunat niște peisaje fotografice și demult îmi zic să exersez schițatul monocromatic. Iată a venit și timpul lui, măi, că drept a spus filozoful (filozoful era din sat de la noi) - orice își are vremea lui.

The burgundy irises

***

Stânjenei de culoare vișinie

    Iarăși flori, flori doar flori, cât mai multe flori, o mare de flori, frumoasele mele flori, înconjurată de flori, amețită de aroma florilor... ce expresii mai sunt? Nu-mi plac aceste expresii, căci îmi amintesc de o scenă din ultima carte citită. Era vorba de moartea unei fetițe, pe care maică-sa a înmormântat-o într-o grămadă de flori, drumul presărat cu flori, cortegiu din fetițe cu buchete enorme în mâini și mormântul acoperit de flori.

    Mi-am amintit de ce stânjeneii nu erau populari - erau puși la morminte, pentru că nu aveau nevoie de îngrijire mare și nu trebuiau semănați în fiecare an, mai bine zis era nevoie doar o dată.

    ...Atâta tristețe...