Ariadne's Thread and the Minotaur's Labyrinth

***

Firul Ariadnei și Labirintul lui Minotaur

    Și? Ce spuneți, intrăm să vedem minotaurul?...

    Am găsit la cineva fotografia, ca de obicei. Precis că m-a atras misteriozitatea, mă cunosc eu pe mine. Sunt atrasă de peșteri, labirinturi, intrări ascunse, doar un pic mai mult de curaj mi-ar mai trebui. Lasă că mi-am găsit mijlocul să le explorez, prin desen. Desenând, deja am intrat și ieșit de vreo câteva ori. Am găsit și minotauri și multe alte juvini. Chiar un fel de șarpe, mai enorm decât pitonul, galben-verzui, exact ca iarba din desen, mi-a ieșit în întâmpinare. Încă și-a permis să nu mă lase să trec, dar i-am găsit eu leacul. Avea bestia în mațul cela al ei, înghițite, două bacuri murdare de motorină. Zic, găsesc un chibrit și când mai deschide o dată gura, îl arunc în hăul cela și voi vedea ce va mai rămâne din ea. 

    ...Dar poate mai este și alt drum... hai să nu răspundem cu agresiune la agresiune, dar încă îl caut.

    Am citit și mitul cu firul Ariadnei, îmi trebuia ca o gură de aer, când ieși la suprafață - un fel de ușurare și descâlcire a unui ghem ce-ți stă demult-demult printre vertebre... Iată că și durerea de spate s-a îmblânzit, căci umblam ca legată de o prăjină.

This year's poppies surrounded by storms

***

Macii de anul acesta înconjurați de furtuni

    Iată ce primești dacă desenezi în tren. Te clatină, te clatină și macii ies boțiți și înfuriați... Ei, hai că cunoaștem deja moda mea de a da vina pe orice, numai nu pe sine. Eu eram furioasă și înțepată, iritată și repezită, liniile trasate, cum se zice, o demonstrează negru pe alb. Eram numai bună să cuceresc spațiul cosmic... Totuși ce-mi place mie, când sunt în emoțiile mele, să zicem deloc pozitive, mă lasă „elevul bun”, care nu e numai „bun”, dar și foarte inflexibil. Peste ceva timp, când răsfoiesc carnetul, le contemplez cel mai mult pe acestea, admir liniile repezite și furioase.

    Aceștia sunt primii, apoi au urmat o ceată întreagă, marginea drumului e roșie, arde în flăcări din petale. Eu însă rămân cu mirarea, cum e posibil, o astfel de finețe și fragilitate și atâta forță. Plouă, bate vântul, tună, fulgeră, ei se deschid și ridică capul sus.

Wild tulips

***

Lalele sălbatice

    Sunt inspirată de aglomerația de flori din jur. De undeva mi-a rămas într-un colț de minte o vedere cu flori de lalele, dar mai mici ca cele cunoscute și mi-am închipuit, că dacă sunt crini sălbatici, poate să fie și lalele sălbatice. Intru în rețeaua mondială și chiar există lalele sălbatice, am aflat iată la anii mei. Și sunt de culoare galbenă, avem și prin România. Dar eu m-am gândit, că le-am inventat singură, m-ai bine nu verificam, rămâneam cu închipuirea că sunt o mare inventatoare.

Maytrip at Kalachevaschool

***

Maytrip la Kalachevaschool

    Anul acesta am reușit un pic din maratonul Maytrip organizat de Kalachevaschool, cinci lecții, credeam că reușesc încă două, dar au fost închise videourile. Bine că le-am ales pe cele cu acuarele și guași, am lucrat un pic cu ele. Mica vacanță a fost exact la țanc și mi-a oferit timpul necesar. Îmi plac foarte mult aceste maratonuri, îmi iau viteză și mă încarc cu un fel de energie inspirațională. Seamănă un pic cu orele în sala de sport.

Commemoration

***

Pomenire

    Am desenat această schiță, într-o bună zi, când, nu ca de obicei, era cer senin curat, fără gram de nori. Dar la sfârșit, uitându-mă cu un ultim ochi la ea, mi-a părut într-un fel cam lugubră, mi-a ieșit un fel de punct de observație de pe lumea cealaltă. Ca și cum m-am mutat în lumea de dincolo. Brrr...

    Dar în cazul că azi e Paștele Blajinilor, să admitem că sunt la cimitir și pomenim pe toți strămoșii noștri, rădăcinile și moștenirea noastră.

A perfect house in a perfect sketch

***

O casă perfectă într-un sketch perfect

    Azi nu vreau să fiu modestă. Așa simt eu, vreau să-mi ridic un pic moralul, căci simțeam că nu sunt în stare să mă așez în fața carnetului. Nu mă puteam uita la creioane și mi-am dat seama, că sunt pe cale să-mi trădez o parte din mine. Nu găseam nimic în mine și ceea ce mai rămăsese începuse a se destrăma, ca firele unei împletituri. Nu voi fi modestă, nu vreau să fiu modestă cu mine! Îmi voi spune laude după laude, în șoaptă, în taină, seara înainte de culcare, voi alunga orice alt gând și le voi lăsa doar pe acestea.