A drawing for a Gzhel porcelain vase

 ***

 

Un desen pentru o vază din porțelan Gzhel

 

    Cerul albastru vibrează, a transmis unde peste tot. Copacii și locuințele l-au absorbit la fel ca stofele pigmentul indigo. Dacă e albatru atunci să fie albastru absolut! De ce nu? Avem nuanță înde-ajuns și de rămas. Am făcut desenul intuitiv, dar ideea stătea demult acolo undeva în mințișoară: un desen în nuanțe de albastru. Și nu din acelea ca Prussian Blue, dar ca cerul, adică pornirea s-o facă Ultramarinul. I-am înmânat estafeta și l-am binecuvântat...

    A pornit-o și a zis că nu poate începe de la cer, pentru că toată nuanța era împrăștiată în jur, și-a scuturat tot azurul peste lume. Bine, zic, fă lumea albastră...

    Admiram desenul și vreau să zic că seamănă exact ca desenul Gzhel de pe porțelanurile rusești.

I'm very busy...

 ***

 

Sunt foarte ocupată...

 

    M-am implicat în faimosul challenge cu cerneală #INKTOBER, urmărind-i ultimii ani pe alții cum se manifestă. Fiind concentrată asupra mâzgăliturilor diferitor emoții, provocate de cuvintele alese, am uitat de celelalte. Și oricum, sunt mândră de mine, recunosc. La sfârșitul lunii voi face o prezentare, încă nu m-am gândit cum, dar va fi ultima provocare a acestui challenge.

    Observ că mi s-a format un obicei - când aleg vreo referință, se întâmplă așa, că le aleg după creioanele ce mi-au rămas de la lucrarea precedentă, adăugând încă câteva sau mai eliminând din ele. Atât de mult aș vrea să pot lua decizii rapide și reușite, încât îmi ofer prea puțin timp ca să reflectez un pic înainte. Mă consolez cu faptul că acum pentru mine contează să exersez cât mai mult, mai puțin la adâncimea și suplețea lucrărilor. Am tot timpul înainte...

    Dar mai am niște desene mai îngrijite, mai colorate, așa cum îmi place mie. Și unul din ele e următorul:

A warm evening

 ***

 

O seară caldă

 

 

    E noapte. Sunt ocupată la calculator cu un text, o postare, nebunii de-ale mele. Angelica are un obicei - când mă așez la calculator, îmi poposește și prin mieunatul ei, îmi dă de știre, că ea e aici, are nevoie de atenție, mâncare anume acum, mângâiere, deja sunt sigură că o face intenționat...

    Azi a pogorît peste mine o deosebită inspirație, și desigur, Angelica e chiar aici, anume atunci, când cuvintele s-au eliberat și ies, alunecând ca pe unt. Și îi zic - ai mâncare, du-te și mănâncă tot, nu ajută. O împing cu mâna spre farfurie, zic - du-te, ai mâncare în farfurie, mănâncă tot și îți mai dau, mai este. Se împotrivește cu lăbuțele în covor și iarăși revine cu cerințe mieunătoare.

    Recunosc, situația durează de ceva vreme, chiar e vorba de ani. Azi, e o zi specială, poate. Mă gândesc, ceva nu e clar pentru ea, iar o idee strălucită îmi șoptește - zi-i în franceză...

    - Allez, va chercher ta assiette, elle est pleine. Tu este le meilleur chat du monde, va voir ta assiette. Allez! îi arăt eu direcția, de data aceasta fără s-o împing de fund.

    Se duce, oameni buni, eu cred că am halucinații - pisica înțelege mai bine în franceză, decât în română... Pisica mea are 13 ani, dacă facem comparație cu vârsta oamenilor, a ajuns la pensie, reiese că am un bătrân înțelept în casă. Hotărât, de azi mă voi adresa la ea cu dumneavoastră și mă gândesc ce întrebări existențiale să-i pun. Apropo, în română sau în franceză, - iarăși se complică viața...

Modigliani... and other

 ***

 

 Modigliani...

 

 

    Datorită sketch-zamesului din anul acesta de la Kalachevaschool am făcut o copie după un portret de-a lui Modigliani. Opera lui impresionează. E genul de artă la care te uiți, te tot uiți, te uiți în altă parte, iar în fața ochilor persistă tabloul lui. E vorba de o intrigă, te atrage să tot cauți în traseurile de culoare, de parcă ar fi ascuns ceva acolo. M-am aprins îndată ce am văzut lecția. Trebuia de folosit alte materiale, chiar și bucăți de textile, pastel, guași, dar eu sunt cu creioanele, mi-au concrescut în degete definitiv, nu pot să le las. Mi-a părut simplu, îmi închipui cum ar fi el în zilele noastre și cum face lecții de sketching, zicând: - nu vă complicați cu proporțiile, uite-așa, linia gâtului foarte elegantă, mâinile trebuie să fie expresive, să se vadă bine, conturăm cu negru ca să delimităm nuanțe apropiate și nici într-un caz nu vă complicați viața, desenând niște ochi... Și m-am simțit și eu un pic Modigliani...

Azi e altă zi și vreau să adaug aici încă două copii după doi pictori. Am preluat încercarea de pe profilul Tweeter - @VirtualStudio, cu hashteg-ul #PortraitChallenge.