Time for regrets

***

Timpul regretelor

Exersez în desen, aproape zi de zi. Nu mă laud, merge, pe de o parte mă tem să nu deochi, atât de neîncrezută sunt. Desenând, am înțeles că munca sistematică oferă..., nu, nu rezultate, ci stabilitate și echilibru acolo, unde a fost un entuziasm orb, pe care l-am pierdut și până nu demult îl deplângeam încă. Și când îmi amintesc că chiar credeam că voi lua pensula, creionul sau alt instrument și îmi va ieși o capodoperă. Chiar eram supraîncrezută și infantilă. Atât de mult timp mi-a furat această iluzie...

Trăiesc o bună bucată de vreme, în care sunt asaltată de fel de fel de regrete. Îmi amintesc clar că nu sunt întemeiate, știu exact cum a fost, de unde a început, cum s-a desfășurat întâmplarea cutare sau cutare, și, oricum...

Am să încep să le scriu, căci cam s-a trecut de șagă. Ca în Cartea Pernei a lui Sei Shonagon voi scrie Liste - Lucruri de care îți pare rău, Lucruri după care plângi, Lucruri care nu le poți uita, Lucruri pierdute (...am avut o căciulă în stil Ușankă rusească, roșie, din piele naturală, cu blană lungă, naturală și la scurt timp am uitat-o în transportul public, când veneam spre casă... - poftim am început deja!), Lucruri de care îți e dor...

Something about values and characters...

***

Un pic despre valori și caractere... 

Am ajuns la litera H și I cu întârziere, fără a-mi trăda firea de melc, căci acum restul desenează litera J. Probabil că  cea mai de întâi valoare a mea e timpul. Pot să-l întind la nesfârșit prin acțiuni amânate la maximum. Și am numai o explicație pentru procrastinarea mea - că îmi pare rău să pierd clipele, cred în iluzia că ele mai zăbovesc cu mine dacă nu mă mișc. Următoarea valoare importantă sunt eu, ce n-aș face, tot la persoana mea ajung cu vorba.

Hai să vorbesc despre personajele de la litera H și I - acvila harpia și veverița indiană, diametral opuse ca tipaj - un copil și un matur, împărat și arlechin, înțelept și nătăfleț, trufie și omenie, și altele... Chiar văd în ele un conflict de-al meu, o luptă între caracterele ce le-am enumerat mai sus.

Când termin desenul, de fiecare dată, mă gândesc că iarăși am preadesenat, adică îmi pare că-mi ies înflate, corcolite și de parcă ar fi făcute pentru un plus sau o notă excelentă, undeva într-un catalog. Nu pot scăpa de această senzație. Îmi plac oricum și asta nu mă oprește, caracterul de veveriță crede că voi ajunge și la momentul cela, când voi face trei linii și, hop!, iată o operă de artă... 

It's quiet, it's good ...

***

E liniște, e bine...

Azi n-am ce spune, nici o istorie, nici o vorbuliță nu se aranjează în fața minții mele. E pustiu acolo în seara asta. 

...Îmi fac un ceai de mentă, că îmi pare că am răcit, îmi curge nasul și strănut...

Spring challenge (3)

***

Am ajuns la literele F si G împreună cu șopârla gulerată și maimuța leu tamarin.

Parisian atmosphere

***

Atmosferă pariziană

Experiența de ieri mi-a stricat teoria. Am făcut un sketch după o lecție video și pentru prima dată mi-a ieșit mai rău decât l-aș fi făcut eu singură, după capul meu. Până acum era invers. M-am înfuriat la culme... dar n-am rupt foaia... acum sunt tristă.

Acesta de mai sus l-am făcut din inerție - după ce am făcut egreta albă cu fonul ei albastru și hârtia kraft. Acoperișuri pariziene cu coșuri cărămizii, pentru care am folosit exact aceleași instrumente, creioanele și stiloul cu cerneală. O madame îmbrăcată în stil retro cu șiraguri de mărgele până la genunchi, coafură scurtă din păr negru lucitor, are în frunte o bentiță cu pană de egretă la mijloc, pe un fon cu turnul Eiffel și apus de soare - nu este un fel de simbol al bohemei și șicului parizian? Dar, ca să mai coborâm pe pământ grandoarea asta, am făcut-o într-un „ambalaj” scorțos, reutilizat, cu o culoare indeterminabilă.

Easter doodles

***

Paște fericit!