vineri, 22 ianuarie 2021

A special book

***

O carte specială




...E iarnă, nu-i așa?... Întreb și eu, ca să mă asigur că sunt prezentă, căci ultima vreme parcă-s aflată undeva în străfunduri; - zic eu că am rădăcini de Urs...
Sunt una din fanii lui Sherlock Holmes. Nu am văzut toate filmele din  lume cu el, dar cele ce le-am văzut și le mai revăd din când în când, îmi oferă o plăcere enormă.
Apropo, opera despre el a fost prima carte citită după ce cărțile cele subțirele pentru copii începuseră să mă plictisească ușor, or, este cartea cea cu care am început a explora lumea celor adulți din lumea cărților „cu puține desene”. E o carte ce mi-a fost însoțitor, dar mă gândesc, că nu am ales ceva mai feminin, de exemplu vreun roman de dragoste, cu toate că am unul echivalent cu Sherlock Holmes, și anume pe „Jane Eyre” de Charlotte Bronte.
Dar detectivele și romanele de aventuri mă atrăgeau mai tare, chiar și acum. Cred că e mai real, ca un copil încă fiind prin clasa a șasea să aleagă aventuri, taine și mistere, presupun că e exact vârsta pentru ele. În desfășurare, când deja încep să apară primele semne de dezvoltare sexuală, se trezesc și interesele pentru romanele de dragoste, cam peste vreo doi ani de la clasa a șasea.
Țin minte cât m-au speriat povestirile „Panglica pestriță” și „Câinele din Baskerville”, după mintea mea de atunci ele au fost adevărate istorii horror, asemenătoare istorioarelor Mâinii Negre, care iese din perete, cu care se speriau copii, povestindu-le între ei. Dar în același timp m-au ajutat să învăț să nu cred orbește în ceea ce te sperie, dar să explorez puțin spaima, să înaintez în întunericul absolut al ei, folosindu-mi rațiunea, respectiv m-a făcut  să înțeleg că am curaj și unele momente pot fi schimbate sau pot fi „altceva”, dacă le afli esența.
Aș vrea să specific că am fost un copil extrem de fricos, mă speriau o mulțime de lucruri, eram deja enervantă uneori cu fricile mele extrem de variate - de război, de furtună, de întuneric, de apă, de câini, de pod, de beci, de subsol, de omizi ș.a. - acum analizez că inconștient am ales acest gen de literatură, ca să învăț unele procedeie pentru depășirea acestor frici.

În schița de mai sus e reprezentată prima scenă din serialul sovietic „Aventurile lui Sherlock Holmes”, momentul când  doctorul Watson își caută locuință și urmează să-l cunoască pe renumitul detectiv.

joi, 14 ianuarie 2021

"Irony of winter" : the magic course at Kalachevaschool

***

Kalachevaschool a avut și anul acesta cursul, care-l fac ei în vacanța de iarnă, de la 31 până pe 14 ianuarie. S-a numit Ironia Zimy. Au fost ca de obicei mai multe direcții; eu am ales creioanele, pentru că mi-am cumpărat creioane noi și pentru că profesoară a fost Anna Egida și Veronika Kalacheva, preferatele mele.
Am privit videourile în ordinea apariției, dar desenele le-am făcut toate într-o zi, ultima... eu și procrastination...




marți, 12 ianuarie 2021

A small victory

***

O mică victorie




Am trecut în desenat la etapa mecanică, cizelez tehnica - nu aleg referințe cu o anumită tematică, desenez ce-mi pică, nu mă interesează, dacă va avea desenul încărcătură emoțională, nu mă interesează dacă va prinde ochiul admirator, chiar am ajuns și mă joc cu amestecatul culorilor. Sunt captivată de procesul însuși și mă adâncesc în lumea interioară, asemeni unei meditații.
Și, apropo, nu mi-a mai rămas nici o îndoială, nici urmă în capul meu de prejudecăți, nu mă mai interesează să am motivație serioasă, gen parte materială sau obținerea unui renume, de aceea a dispărut orice pretenție perfecționistă și nu mai am nevoie de un efort pentru ca să mă așez și să încep.

vineri, 8 ianuarie 2021

The dream with roses...

***

Vise cu trandafiri...





Viața e un joc. Nu o luptă! Am renunțat, m-am oprit, plec capul... Las' să cadă, mă spăl pe mâini...
...V-ați spălat vreodată pe mâini cu petale de trandafiri? Eu- da. 
Dimineața devreme, la ieșirea din grădină, cu picioarele goale și umede de rouă, aplecată la robinetul de afară, mângâiată pe spate de razele călduțe ale soarelui. De-asupra robinetului și din părți se apleacă spre tine căpșoare de trandafiri de un roz violet gradientat. Întinzi mâna și o petală se lipește de ea, iar sub șuvoiul de apă rece se dizolvă, colorând-o în indigo. Nu crezi! Mai atingi o floare și alte petale se lipesc, le strângi cu ambele mâini, iar ele iarăși se topesc în acea apă indigo, prelingându-se printre degete.
Acum ar fi momentul să te întorci în casă, să mai stai puțin în pat, dar magia culorii indigo te atrage - probabil oceanul are culoarea indigo... mâinile se dizolvă și ele, brațele, umerii, te prelingi și tu împreună cu firul de apă, te strecori în țevile subterane și ajungi la ocean și îl colorezi în indigo...
...Mă spăl pe mâini...



sâmbătă, 2 ianuarie 2021

Let's go!

***



Tot încerc, iar și iar, să încep primul text din anul nou și nu iese (în moldovenește se zice - „mă screm”). Pe cel, care a trecut, mulți îl vor să nu fi fost, zic că nici n-a fost, că, de s-ar putea, să nu fie luat în calcul... Eu îl las să fie. Simt că cam tot așa va fi și în continuare. Ne deprindem încetișor. Omul se deprinde cu orice, se adaptează, se transformă, schimbă definiția valorilor și la un moment dat zice că așa și trebuie să fie.
Să mai visez...
...Dacă aș fi o aristocrată cu o genealogie veche și o casă învechită și retrasă, cu un venit asigurat, aș desena mai mult...
...Sau, încă un vis, când ajung la pensie, după ce mi-am cumpărat o căsuță retrasă și cu un cont stabil în bancă, atunci voi desena mereu...
...Și când colo, pe neașteptate mă mărit cu un miliardar, care are o casă și care zice să-mi aleg cea mai luminoasă odaie pentru studioul meu...
...Câți ani am oare?...