***
Tot orașul Riga, mă abat pe alte direcții și iar mă reîntorc la el.
Nu sunt prea productivă la moment. Nu degeaba port numele de familie Ursu - de la mijlocul lui noiembrie încep a cădea într-o semiamorțire, care ține cam până pe la sfârșitul lui ianuarie, iar în luna februarie umblu amețită dar măcar îmi simt ochii deschiși.
Eu zic că e puțină lumină, zilele sunt scurte, si mă bucur enorm atunci când ninge, căci zăpada sclipește și inundă cu lumină chiar și noaptea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu