Exercises with human figures

***

După ultimul eşec, cum îl cred eu, când am făcut câteva schiţe cu figuri umane, desenând fără a folosi creionul, am luat-o din nou, dar folosind deja creionul simplu, ca să evit sentimentul insuportabil de eşec, să economisesc hârtia şi să-mi păstrez motivaţia.

Cred că, lucrând mai întâi cu creionul, voi exersa toate aceste mişcări, până când la un moment dat, voi lua markerul sau pensula şi voi face o figură umană reuşită, fără creion în prealabil.

În acest caz, ca referinţă am avut mai multe fotografii de-ale mele, făcute la repezeală, în drum spre o altă destinaţie, pe care le-am combinat.

Small watercolor sketches (9)

***

Carnetul s-a terminat, acesta e ultimul sketch mic. Următoarele vor fi ceva mai mari, cam de doua ori. Am scris că desenez doar atunci, când sunt sigură că rezultatul va fi bun, din punctul meu de vedere. Nu am schiţe evident nereuşite, nu am boţit niciodată foile şi să le arunc pe jos. Nu am făcut niciodată un desen de mai multe ori (desigur, nu demult desenez, dar oricum). Şi acum îmi dau seama că mi-e frică de eşec mai mult decât cred. Şi tind să fac lucrurile perfect, sunt foarte sensibilă la momentele când simt că nu va ieşi nimic - când idei nu-s, când nu ştiu cum să fac, când sunt tristă sau disperată, când am sentimentul total de idiotism, iar creierul mi-l simt o insulă pustie şi stearpă; în aşa momente nici nu mă apuc să fac ceva.

Iniţial, am zis, învăţ a desena sketch-uri, pentru că e repede şi fără multe cheltuieli. Dar, pe parcurs, văd că pretenţiile mele cresc.

Hai, că trebuie să cobor, cred că levitez niţel cam mult.

Thinking about beginnings ...

Cu gândul la începuturi...

Să mai diluăm acuarela cu markere. Vă prezint un desenuţ romantic, după o referinţă din mapa colecţionarului. Ce vedem aici - un pod, un râu, o biserică şi un restaurant. Să analizăm un pic: podul ar semnifica legătura dintre două puncte; restaurantul ar semnifica viaţa uşoară, relaxare şi vacanţă; biserica - credinţă, conservatism, stagnare; iar apa este pentru mine scurgerea lină a timpului, sau chiar inevitabila scurgere a timpului.

Iar acum, careva cu o minte cu spirit sintetic, ar putea să-mi scrie vreo concluzie?

...Nu-mi place să fac concluzii, mă lipseşte de plăcerea de a pluti prin labirintele ideilor şi viselor, şi, îmi impune obligaţia de a mă opri şi lua o decizie, de a trece la fapte într-o realitate atât de searbădă!

Small watercolor sketches (8)

***

E iarnă şi culorile sunt corespunzătoare - mai stinse şi mai reci. Mi-a făcut o scenă, aruncându-mi în cap un strat gros de brumă, zicând că, a venit de o lună şi nu i-am oferit nici un pic de atenţie. Nici nu am ce face, căci căsuţele mele şi-au lăsat straiele calde de toamnă şi iată-le cu nuanţe sobre. De fapt, nici nu mi-am fixat obiectivul să respect strict anotimpurile, sunt condusă de intuiţie, de parcă ai merge printr-o pădure. 

Cred că am plictisit publicul cu rubrica asta, dar ajung la cifra 10 şi schimb tema. După cum am zis sunt exersări în acuarelă şi îmi place, dar vreau uneori să mai scriu câte ceva şi deseori nu ştiu despre ce. Şi sunt pasionată de căsuţe ca în poveste, n-am ce face. Şi atunci când sunt pasionată de ceva am tendinţa de a colecţiona - mă ia în stăpânire un fel de "pliushkin"-iadă.