***
***
Lumea îi zicea Casa Roşie. Intri atunci când îţi acoperi capul cu paie, când eşti gol-goluţ, când vezi numai pământul sub picioare. Când eşti alungat de degete îndreptate spre tine, eşti fugărit de ochi atoatevăzători, de limbi lungi şi ascuţite... Pereţi îmbrăcaţi în stofă de catifea, scări cu marmură neagră lucitoare, balustrade întortocheate şi sofisticate, uşile înalte şi grele au gaura cheii cât ele şi numai ochi , ochi peste tot...
... E o fantomă - eşti prizonier şi nu-ţi dai seama. Te zbaţi şi te revolţi, dar stai! Fantomele fug, se destramă atunci când deschizi proprii ochi...
... E o fantomă - eşti prizonier şi nu-ţi dai seama. Te zbaţi şi te revolţi, dar stai! Fantomele fug, se destramă atunci când deschizi proprii ochi...
***
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu