Secvenţe

***

"Sunt aproape transparent. Mă uit în oglinda râului şi nu văd nimic. Mă uit în ochii oamenilor şi nimeni nu mă observă, privesc toţi prin mine. Să mă întristez sau nu? Nu ştiu, nu pot să-mi fac o concluzie. Ce folos? Transparent sunt şi fără întristare, şi fără decizii. Mai aştept, poate se va limpezi ceva."

***

"Nu mă interesează toate astea, doar mai repede s-o şterg din lumea asta. Mă înăbuş. Aer nu-i deloc. Poate sus va fi mai mult aer.

Ce bodogăneşte omul ista lângă urechea mea? Ceva de instrumente. Da, trebuie să fiu mai atent. Asta e şansa mea."

Ridică mâna în sus şi se uită la ea. E aproape transparentă. Se prevăd oasele, vinele şi muşchii, chiar şi nervii se zbat.

"Nu vreau să fiu transparent! Sus, acolo, e soluţia, acolo va fi clar ce se poate de făcut."

- Ai înţeles?

-  Aha.

- Mâine la prima rază ne întâlnim la trunchiul cel mare. Du-te şi te pregăteşte... Chiar vei veni? Nu te răzgândeşti?

...

E.M.