4. Spring - Emotions

***

Cum să nu zbori,

cum să nu înoţi prin verde, 

cum să nu fii copil,

când primăvara dulce,

cu mâinile-i suave de petale,

porţile luminii le-a deschis

şi picurã din ea pe tot pământul

culori, miresme, triluri, viaţă şi iubire?

Sketching 13

***

***

"Aruncă-mă în Cosmos! - striga în sinea sa. Cred că merit asta. Nu sunt satisfăcut de lumea asta mică, cred că Universul cu imensitatea lui e mai potrivit. Aici mă simt un nemulţumit şi un nerecunoscător. Nimic nu mi se potriveşte - sau mă strânge, sau mă sufocă, sau mă înghimpă... Sunt un nebun! E absurd, cu acelaşi succes pot să-mi doresc să mor, tot în infinit ajung. Până unde voi merge în aberaţia dorinţelor şi impertinenţa ambiţiilor? Stupidă întrebare... Şi răspunsul poate fi: - Până la infinit!"

Sketching 12

Carioci noi - iuhuu - sketch-uri noi!!

M-au impresionat mult, şi cred că nu numai pe mine. Sunt magnifici! Ieri chiar am privit un film documentar făcut de BBC despre tigri. 

http://online-docfilm.com/bbc/bnature/5832-tigr-shpion-dzhungley.html

Sunt atât de drăguţi...Mi-mi

Sketching 11

***

***

Mă gândesc la el, dar în gând apare chipul ei şi mă străpunge invidia - cât de norocoasă e, să-l aibă în preajmă... Acum ea poate să-l vadă aproape, poate să-l atingă în trecere, să-l urmărească cu coada ochiului, să vadă ce dispoziţie are, să prindă luciul ochilor şi ridicarea sprâncenelor. 

Ce plăcut să vezi mişcarea muşchilor, când se îmbracă şi să îţi închipui mâna ta care parcurge încet această mişcare. Sau că eşti lipită de el şi simţi inima bătându-se ritmic, calm şi puternic. Şi tot atunci înţelegi că nu e de-ajuns, nu eşti mulţumită şi te superi. Înţelegi că vrei să fii sângele, care ajunge la această inimă, ochii care se uită la tine, mâinile care te ating şi pielea care simte la metru pătrat. Înţelegi că nici un simţ nu te satisface, de parcă sufletul ar avea programa învechită şi nu ar rezista la fluxul de simţiri. Omenirea s-a dezvoltat, iar mecanismul a rămas vechi, şi scârţâie.

Ah, ce dezamăgire!

Sketching 10

***

Sunt zile când nu vezi nimic în jur, nu observi oamenii, chiar dacă te saluţi, nu înţelegi ce spun, chiar dacă ai auzit, nici timpul de afară nu-l observi, nu simţi temperatura, iar aerul intră singur în nările tale, singur iese, te ciocneşti de umeri, te calcă pe picioare, bombăneli şi şuierat printre dinţi.

Azi va fi altă zi... Da, aşteptăm...

...La fel ca cealaltă. Glod şi mozoleală, clei şi mestecătură... 

Ochii, însă, se uită în jos, caută ceva prin ţărână, strecoară fir cu fir solul, răsfiră iarba şi frunzele, atinge şi sperie insectele, scutură roua şi prinde stropii şi sclipirile din ei.

Ce s-ar putea întâmpla, ca să ridice ochii? Cine sau ce ar putea fi? Un junghi, o durere, o suferinţă... ceva din interior, sau un cutremur, un fulger, o vorbă, un strigăt... ceva din exterior?

Ce-ar fi să vadă ce e în jur, ce e sus, în urmă, înainte? Apoi să se vadă pe sine - în lumina soarelui, în oglinda lacului, în albastrul cerului, în ochii celor din jur. Poate nu se va speria, poate va fi bine, poate va găsi ceea ce caută... 

E.M.

Rezultate după vebinarul de la #kalachevaschool, cu profesoara Anna Egida. Îmi place foarte mult cum predă ea. Este un motivator deosebit.

3. Spring - Flowers-pioneers

Rapsodii de primăvară

Sus prin crângul adormit,

A trecut în taină mare,

De cu noapte, risipind

Şiruri de mărgăritare

Din panere de argint,

Stol bălai

De îngeraşi

Cu alai

De toporaşi.

Primăvară, cui le dai?

Primăvară, cui le laşi?....

George Topârceanu

2. Spring - Buds

E veselă primăvara de anul acesta. A venit zglobie, cu basma legată gospodină, repede a măturat-o pe iarnă. Nici măcar Odochia nu prea s-a răţoit, a văzut-o îndrăzneaţă şi harnică, cu o listă de planuri şi idei, a dat la ea din mână a lehamite şi şi-a căutat de drum. Şi asta s-a apucat repejor să le îndeplinească - fuga la un copac, suflă spre muguri, fuga spre cer, mai fereşte un nor, aduce câte o rază de soare spre câteva fire de iarbă, iar iubiţeilor ei, ghioceii, le aduce în palmă cele mai proaspete picături de rouă. Şi încă câte mai trebuie de făcut... Nuuu, ea nu are de gând, ca iarna cea leneşă şi mohorâtă, sa stea şi să aştepte, nici de gând, nu are astâmpăr, o mănâncă mâinile tocmai. Cât entuziasm şi câtă ardoare! Ah, ce bine, acum e momentul de acţionat, nu-i aşa, atunci de ce să-l pierdem? Înainte şi cu cântec!

Magnolie

Castan

Plop

1. Spring - It's raining men! Hallelujah!

Nici nu mai scriu nimic... Să dansăm în ploaie!