Sunt captivată de sketching tot mai mult. Am găsit metoda ideală de a-mi relaxa creierul. Nu observ nimic în jur, de fapt observ mai mult, dar din alt punct de vedere. Dialogul interior veşnic, sâcâitor, se opreşte şi în cap se instalează liniştea şi împăcarea.
Am început să folosesc şi brusch-uri de alte culori, nu doar negru.
Aici am redat un vis. Un vis neobişnuit şi de amploare. Erau peisaje mari, întinse, drum de un fel şi drum de altfel, cu tufari de un fel şi de un alt fel. Mergeam cu autobuzul, si apoi pe jos, apoi cu altceva. Eram împreună cu fiica mea, iar ca bagaj aveam o masă şi un scaun. Şi spre sfârşit ajungem într-un castel foarte înalt, din ferestrele căruia se vedea o panoramă enormă în jur. Iar afară bătea un vânt puternic, care înclina copacii până la pământ.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu