"... a venit de la muncă, seara pe la şapte, ud leoarcă şi înrăit pe toată lumea. Uitase să-şi ia umbrela, dar nici nu suporta s-o ia cu el, tot timpul se împiedica de ea. Şi cine mai ştie când încep ploile. Parcă nici nu prevestea nimic. ... Ce ar putea face? Unde sunt visele? Unde sunt planurile? Şi ce a învăţat o dată, ce ar putea folosi? E absurd, e absurd totul. Lumea din jur e absurdă şi banală.
La culcare, chiar acum la culcare.... În somn e altă viaţă..."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu