October - 1. My favorite things of Fall

...Vesela verde câmpie acu-i tristă, vestejită,

Lunca, bătută de brumă, acum pare ruginită;

Frunzele-i cad, zbor în aer, şi de crengi se dezlipesc,

Ca frumoasele iluzii dintr-un suflet omenesc...

Vasile Alecsandri, "Sfârşit de toamnă"

October - 4. Worm and cozy

Ziua scade; iarna vine, vine pe crivăţ călare!

Vântul şuieră prin hornuri, răspândind înfiorare.

Boii rag, caii râncheză, cânii latră la un loc,

Omul, trist, cade pe gânduri şi s-apropie de foc.

Vasile Alecsandri, "Sfârşit de toamnă"

October - 2. Something orange

Vântul e copil zburdalnic, fără milă, nici mustrare,

Care împinge-n rea furtună toate vasele pe mare,

Şi, ca lupul după turme, se alungă după nori,

Şi doboară stejari falnici şi desfoaie blânde flori.

Vasile Alecsandri, "Vântul"

Fata şi găinile

Nu ştiu de ce, când mă uit la această lucrare, îmi vine în gând cuvântul artefact. O broderie făcută de mămica mea, care atârnă pe perete de când mă ştiu. Doar a schimbat peretele şi odaia, din când în când, în dependenţă de amenajările interioare care s-au petrecut în cursul anilor.

Tot timpul mă uitam la ea şi mă gândeam la această fiinţă şi fără să vreau îi conturam viaţa de zi cu zi - câti ani are, unde trăieşte, ce face toată ziua, are surori sau fraţi, cum vorbeşte cu părinţii... Când eram mici, eu şi sora-mea ne închipuiam că e lelea Anica, o nepoată a lui tăticu, fiica nănăşicăi lor (sora lui mai mare).  Ne duceam deseori la ei în vizită, şi probabil, am prins-o pe lelea Anica deseori cu această ocupaţie, pentru că la ei păsările erau prin ogradă libere. 

Eu cred că nu e femeie matură, cred că e o tânără de vreo cincisprezece ani, care a fost trimisă să hrănească găinile, de parcă asta ar fi responsabilitatea ei, care o face zi de zi. Îţi închipui ce are prin gânduri - vise, amintiri, planuri, perspective sau pur şi simplu, griji. Şi poarta de lemn, care seamănă cu poarta lui tâca, înlocuită cu poarta de fier, de când părinţii şi-au făcut casa într-o ogradă.

Seamănă cu un personaj din operele lui Ion Druţă.

Vă închipuiţi, încă nu am reconstruit schema! Mi-e frică să nu-i stric farmecul, calmul acestei fete, să nu o scot din meditaţia ei liniştitoare, să-i sparg încrederea într-o viaţă destoinică. Ea a rămas acolo unde este începutul, unde sunt încă speranţele, că totul e încă înainte - fericirea, frumosul, visul - viitorul.

Ziua Vinului (a 15-a), Chişinău

Şi dacă e Moldova, e toamnă, e culesul poamei, e vin!

Iar în Chişinău, în Piaţa Marii Adunări Naţionale e Sărbătoarea Vinului. 

Multe păreri sunt, de tot felul: 

- nu prea bune: că e sărbătoarea beţivanilor, sau, că e încă un motiv de distracţie, sau, că nu e sărbătoare, dar dezmăţ... putem să mai adăugăm şi tema gunoiului.. şi aşa mai departe.

- mai bune: dezvoltarea viticulturii, o ramură economică importantă pentru Moldova, sau, propagarea tradiţiilor moldoveneşti, sau, cel mai bun prilej de a îmbrăca ie...

Cincisprezece ani se sărbătoreşte, cred, că nu degeaba. Nu m-am dus în tot anul. Acest an am fost, nu am o părere dacă e bine sau rău, voi relata, pur şi simplu, ce am făcut şi văzut.

Îţi cumperi păhăruţe elegante şi începi a căuta de la cine vrei să guşti vinul..

În timp ce te gândeşti, mai priveşti ce mai confecţionează meşterii noştri populari.

Şi, hop, te-ai hotărât că vrei să guşti un vin special din caise. Şi turnându-l în păhăruţul elegant începi să hoinăreşti prin piaţă, să mai vezi ce se petrece. E amuzant să-i vezi pe oameni cum merg încolo şi încoace, ţinând păhăruţele în mână, ca pe ceva scump.

E  gustos acest vin din caise, aromat şi de culoare intensă. Dulce şi plin de nuanţe, uşor ca consistenţă. Cred că ar putea să-l bea şi copiii în cantităţi mici, desigur. Mi-am dat seama că vreau şi ceva de mâncare şi am găsit un mic prăjit foarte gustos.

Iar dacă am mâncat aşa gustos şi am băut aşa un vin inspirat, vrei şi veselie. Hai să căutăm, căci este de ajuns şi de rămas. Prezentatorii erau în mulţime, nu ca de obicei pe scenă, ceea ce mi-a plăcut. Maria Iliuţ şi ansamblul ei au încins atmosfera binişor. Mai târziu un pic, m-au încântat şi surorile Osoianu.

Am asistat cu un ochi de fotograf şi la şcoala vinului

Desigur că mi-am procurat şi o sticlă de Chardonnay şi una de Pinot Noir şi, mulţumită, am pornit spre casă. Aproape toate strunele culturale ale sufletului meu au fost atinse şi mângâiate. Zic că mi-a plăcut sărbătoarea.
Aici reportajul s-a încheiat.