***
Trei mere coapte și două pere verzi
Ce repede s-a instalat toamna anul acesta, nici n-am avut nevoie de mare deprindere, e aici și gata. Vara nu mi-a rămas nici în gând, trăita a fost din plin și, într-un fel, "cărată în spate".
Trei mere coapte și două pere verzi. Mă uit la ele și mă gândesc că cam murdar mi-a ieșit desenul. Și în același timp, e mult mai firesc ca altele. Mă mai gândesc și la o căsuță bătrânească cu doi peri, încă mai bătrânești și un agud la fel de învechit ca lucrurile din pod, cuprinzând-o pe la spate, ca mâinile drăgăstoase și puternice ale unui bărbat. Pomii bătrâni fac cele mai bune fructe, chiar dacă cu mult mai puține și cu ani, când fac mai deloc. În după amiezile de toamnă cu soare calm și mătăsos, într-o liniște stranie, care seamănă cu mersul în vârful picioarelor și respirația aburindă a unui copil, se aude cum cade cu zgomot surd o pară coaptă și pași care se duc să o strângă, ca pe un fel de trufanda mult așteptată. Nimeni nu urcă în pomii aceștia fragili și în același timp puternici, or, părul nici nu e construit ca alți copaci, mai dificil de cățărat pe crengile lui subțiri și flexibile, adunate aproape de truchiul zgrunțuros, ca strânse la un piept masiv cu multă dragoste. Măreția vârstei vine împreună cu îngrijorarea și izul unei prăbușiri iminente, urăsc faptul, ca în fiecare zi să trăiești cu viziunea sfârșitului.
Toamna asta îmi scoate la iveală niște umbre lungi și neclare chiar de la început, cu care nu am nici o dorință să mă întâlnesc. Și mi-a adus și un nou interes - poezia japoneză haiku.
A plecat vacanța.
De mână cu tristețea
Vine toamna.
sau
Trei mere coapte.
Toamna face cadouri
Eu mă îndoiesc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu