***
Ultimul far al toamnei
Ce titlu marginal - ultim, far, ultima toamna, totul se termină, atât, capătul..
- Și dacă e lumina de la capătul tunelului? Și ieșitul din tunel?
- Să mai dramatizăm un pic, nu putem fără asta, mai punem și masca de marele mucenic Paraschiv și ni se pare că am găsit sensul vieții.
- Iarăși s-au adunat mai mulți, trebuie să-i mai scot afară, că mă înghesuie în mine însumi...
- Și ce dacă, la un loc e mai cald, vine iarna, trebuie să stăm grămăjoară...
- Ia mai lasă-mă cu grămăjoara, de parcă n-ați avea casă și foc în casă, ia, cărați-vă, v-ajunge cât ați stat în capul meu...
Este ceva în ritmul naturii, zic eu, la sigur, că iată un pic și vine iarna, eu, însă, trec la creionașul meu albastru, ca în fiecare an. Farul mi-a fost ca model de început, nu de sfârșit, după cum am scris în titlu, de fapt.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu