***
Gânduri, reflecții și pisica desenată la repezeală
Foarte ocupată, foarte. Nici nu mai am timp pentru mine. Și mă gândesc mult la asta, pentru că așa și n-a împăcat desenul cu viața cealaltă. Am crezut că le voi putea echilibra, dar nu sunt satisfăcută de picătura de timp ce-mi rămâne pentru desen și unele activități de-ale mele „prostești”. Și mă mai gândesc, că, cu ajutorul Domnului, ajung și la pensie, și, iată atunci, voi desena cât voi vrea și cum voi vrea. Și nici nu mă îndoiesc de asta, dar simt că ceva în interiorul meu scârțâie și se cam încrețește la așa promisiuni. Și totuși, îmi amintesc de cuvintele cuiva, că să nu pierd speranța și să mă gândesc în mod pozitiv, că și ce fac acum tot îmi trebuie.
...E un fel de luptă între două lumi, de-acum știu asta, dar tare greu se mai înțeleg...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu