The beginning was like that

***

Începutul a fost așa

    Vorbeam de markerele de birou StabiloBoss și de aventura mea cu ele. Ziceam că a început mai banal decât banal, nici nu m-au interesat vreodată, nici nu le am acasă, nici n-o să le cumpăr. Acum mă uit la desenele acestea cu mirare, parcă nici nu sunt făcute de mine. De bună voie nu le-aș fi ales niciodată. Dar, nevoia, te duce unde nu ți-i voia (se știe, eu stau bine cu înțelepciunea populară). Într-o doară am căutat fotografia cu feliile de zămos și din șapte linii, mi ți le-am zdrelit.

    Alături de felii aveam altă fotografie cu o scenă urbană ordinară, pentru care imediat mi s-a așternut în minte planul de acțiune cu mișcările și culorile necesare pentru a o desena. Mai aveam cincisprezece minute dintre cele treizeci.

    A venit și a doua zi, de-acum știam că-mi trebuie o fotografie cu limpezimea mării și nuanțele ei de turcoaz. Treizeci de minute au trecut ca înghițite de un tornado înfometat.

    În sfârșit, mai calmă și mult mai prezentă în situația dată, nu puteam să nu aleg și o scenă fotografică cu un far. Era indispensabil. Tocmai aveam una foarte potrivită.

    Și, ca o concluzie, am o întrebare - de ce imprimanta nu redă cel mai neon dintre toate, cel orange, care este și în toate fotografiile? Ea îl redă ca o culoare a piersicului, nici un fel de țipăciune. Interesant, cât de bine se păstrează în timp aceste pigmenturi de neon.

    După acest far, deja am notat, au urmat scenele colorate ale Stockhom-ului și, ca final, cartea postală cu Beryl, Măreția Sa.