Sketches with the cat

 ***

 

Schițe cu pisica

 

 

 

 

 

 Foarte amuzant, nu știu de ce am făcut punctișoarele celea, dar parcă sar puricii în toate părțile. :))

When you can't see everything, your imagination runs wild

***

 

 Atunci când nu poți vedea totul, imaginația o ia razna..

 

 

    Ce avem desenat aici? Ar putea fi un început de călătorie, cu toată pregătirea, doar așteptăm ora de pornire. Dar e posibil și un sfârșit de călătorie, când a rămas să vină persoana cu cheia, ca apoi să descărcăm bagajele. Și desigur, un mijloc de călătorie s-ar putea întrevede, după o hurducătură lungă în mașină este nevoie și de o pauză pe marginea drumului.

    Mai presupunem, că am rătăcit drumul și nu știm încotro să mai mergem. Așteptăm să apară la orizont cineva, care să ne dea vreo indicație.

    Dar, poate... e locul unei crime. Au oprit mașina, sub pretextul că vor să fie duși undeva, șoferul a ieșit să puna în spate niște genți de-ale lor, iar ei i-au spart ceafa și au fugit. De ce ar face asta? se cere de făcut o anchetă... Și dacă șoferul pur și simplu s-a împiedicat și a avut marele ghinion să se lovească cu capul de o piatră și aici să-și găsească sfârșitul.

    Stai, că poate n-a murit, trebuie să ne uităm, probabil că s-a stricat ceva la mașină și se uită omul, să vadă dacă poate repara.

    Și dacă mai este cineva acolo care nu se vede, s-ar putea să-și satisfacă vreo fantezie mai neobișnuită, cât este timp și e vacanță..., s-ar putea, dar are picioarele prea apropiate pentru așa ceva, nu se potrivește.

    Atât, nu mai am variante.

Why i like ruins?

 ***

 

 De ce îmi plac ruinele?

 

    Mă uit la ceea ce am desenat și iarăși îmi amintesc de Lovecraft, de povestirile lui, în care sunt descrise lumi putrede, pe cale de dispariție, de parcă ajunge o boare de vânt, ca să fie spulberate pe vecie.

    Deseori ne dorim să se oprească timpul, să rămână prezentul și trecut, și viitor, să nu existe nici o mișcare, păi iată, prin aceste monumente semidistruse, omul aproape își satisface această dorință. Zic, aproape, tot timpul mai este loc de încă o iluzie.

    Prima întrebare ce mi-a apărut în gând a fost - de ce îmi plac ruinele? După o zi de încordare mintală, am văzut în aspectul lor stoicism și rezistență, calități pe care eu le apreciez. Și mai ales pentru că trezesc curiozitatea și imaginația. Cred că ele sunt un sfârșit și în același timp și un început. Ca o tulpină retezată, pe care poate fi plantat un trandafir, sau se cioplește un scaun, sau cresc ciuperci. Dintr-o casă pierdută poate ieși o istorie, o carte, un stil, o aventură și niște pui de rândunici în fiecare an.

That's how I think dreams come about - looking at the sea...

 ***

 

 Așa cred că apar visele - privind la mare...

 

    E atât de ușor să desenezi marea - un creion phtalo blue, unul prussian blue și un pic de verde smarald și atât. Am desenat un motiv visător, așa îmi închipui eu că pe malul mării se nasc visele. Când am găsit în instagram această referință, am înțeles, ba nu, chiar am văzut cu ochii mei cum se întâmplă asta.

    Foto: @vechniystudent

 

My favorite theme - The sleeping cat

***

 

O temă preferată - Pisica care doarme

 

    Pisica doarme liniștită. Parcă ar fi într-o sferă, în care totul este calm și împăcat. Voi întinde mâna spre ea și voi lua din aerul acesta praful și-l voi presura peste mine. Poate scap de îngrijorare. Vreau să distrug această sferă plină de tihnă - să întind mâna și balonul să se spargă în mii de stropi, să nu-mi mai stea ca un praf înțepător în ochi... 

    Întind mâna și simt căldura catifelată a blănii, netezimea de mătase, dar nu se sparge nimic, un fir din această liniște și căldură trece prin degetele mele și lin și agale îmi învăluie tot corpul...

    Acum pot să mă culc, sunt sigură că voi adormi... 

    ...oare chiar aș fi putut să distrug somnul liniștit al unei pisici? sau a altcuiva? doar din gelozie?... Nu se poate! ...iar nu voi putea adormi...

The epic with "I draw with what I have in my bag" is not over yet...

***

 

Epopeea cu „Desenez cu ce am în geantă” nu s-a încheiat încă...

 

    De unde să-l găsesc pe acela, care să-mi mai schimbe creioanele și stilourile din geantă? Trebuie să mă uit în oglindă, dar nu, nu vreau să le schimbe, sunt niște nuanțe minunate, las' să mai stea...