***
Niște afine împrăștiate pe masă...
Aș putea să numesc acest desen Niște afine împrăștiate pe masă, dar nu pot. Pentru că le-am desenat pe rând, azi una, mâine una, peste două zile am mai adăugat trei, până am ajuns la șapte. Se pare că a fost un fel de meditație, în timp ce mă așezam și luam un creion la întâmplare, îmi simțeam gândurile revenind de prin alte lumi, adunându-se grămadă, la ele acasă, exact ca muncitorii, seara după lucru. Și de fapt, ele nu sunt împrăștiate, din contra, au venit aproape, una câte una, niște umbre înghețate, apropiindu-se de o lumină caldă în noapte.
Dacă ar fi așa, încât fiecare linie ar avea un cod și ar exista o programă care să le descifreze, cred că aș putea să-mi văd gândurile ca pe un film, ca pe o istorie în care să descopăr răspunsuri la întrebări. Poate mi-ar fi mai ușor să iau unele decizii, poate mi-ar fi mai clară realitatea din jur, iar angoasa ar mai pierde din putere... Și iată poftim, iarăși mă regăsesc în reveria, că dacă ar fi...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu