***
O dispoziție capricioasă
Parcă aș fi un copil țâfnos, dispoziția mi-i aiurea, mintea se împrăștie, mă irită chiar și aparent lucrurile mărunte, și simt, și iarăși mă irită, că dacă mi s-ar face pe voie tot ar fi aceeași stare. Iar cu ceafa simt parcă sufletul ar cere să facă o boacănă și după aceea să fie pedepsit.
Ieri am văzut un puișor de pasăre golaș, strivit, călcat pur și simplu, lipit de trotuar. M-am văzut și pe mine în clipa următoare strivită de piciorul unui gigant. Mi-am simțit atât de clar nimicnicia și inferioritatea, iar deznădejdea, atât de familiară, mi s-a prelins prin mușchi și m-a transformat într-o masă gelatinoasă fără forță și vlagă.
...Mă duc să fac curățenie în casă...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu