***
Agrișele seamănă cu coacăzele, dar sunt mai mari. Să știți. Și dexul zice că denumirea ar fi de proveniență latină ce ar semnifica strugure verde. Cum altfel să încep acest textișor? Atunci, când m-a toropit ziua de vară și nu pot forma niște propoziții mai inspirate. Mor de râs... Altceva nu iese.
Le-am văzut pe o fotografie și mi-am dat seama că mi-am găsit încă un personaj pentru creionul verde acryl. Și tot acum am aflat denumirea lor în engleză și m-am amuzat iar, căci reiese că sunt poamele gâștii... Când au scăpat din coteț gâștele, agale, se îndreaptă direct spre tufa de agriș și savurează poamele, găgăind între ele: „Ga-anul ista sânt ga-am ga-acre, a plouat ga-am mult și n-au avut soare înga-ajuns...” . Mor de râs...
La noi la țară este o plantă cu denumirea poama câinelui, și cică e otrăvitoare. Eram foarte atentă când o vedeam să nu mă ating de ea, că îmi era frică să nu le mănânc din întâmplare. De multe ori aveam impresia că aș fi capabilă să fac ceva fără a mă putea opri, ca vrăjită, ca o ființă total lipsită de voință.
Iar agrișele nu-mi prea plac, doar în tandem cu alte pomușoare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu