Passed through a book - Gabriel Garcia Marquez, Cien anos de soledad

***

GABRIEL GARCIA MARQUEZ

Cien años de soledad

Am citit vestitul roman „Un veac de singurătate”. Am avut aspirația de găsi o înțelepciune - o „piatră filozofală”. E interesant... dar am citit-o cu greu... și n-am înțeles nimic! - spre marea mea rușine. Nu am întrevăzut subtextul filozofic. 

Dar m-a făcut să mă gândesc, dacă singurătatea omului este o realitate externă sau una ce vine din lumea interioară. Și ce e aia singurătate? Și, totuși, omul e singur pe drumul vieții sau nu? Cel care alege să fie singur, alege, de fapt, nefericirea? Și, oare singurătatea nu e echivalentă cu libertatea? De ce oamenii singuratici sunt percepuți ca oameni periculoși? Și de ce singurătatea, de cele mai dese ori trezește groaza în sufletul omului?...

- PENTRU CĂ OMUL E O FIINȚĂ SOCIALĂ - ar striga savanții...

Am căutat un sens, un răspuns sau câteva, dar am găsit un teanc de întrebări. Reiese ca am întrevăzut ceva în ea - o temă de gândit.

În perioada de timp, cât am citit-o, a fost un moment, în care s-a întâmplat ceva neobișnuit - citesc „Un veac de singurătate”, a doua zi mă trezesc de dimineață și în cap îmi cântă „Полковнику никто не пишет”; seara după muncă, caut în Youtube ce muzică să ascult și dau peste „Dança da Soledão” de Marisa Monte. Să fie vestita sincronicitate a lui Yung? Ador așa momente...

Nu ești singur pe lume! Lumea este cu tine.

© E.MIR.

Nu am citate... Am cântecul.

Dança da Solidão
Marisa Monte

Solidão é lava
Que cobre tudo
Amargura em minha boca
Sorri seus dentes de chumbo
Solidão, palavra
Cavada no coração
Resignado e mudo
No compasso da desilusão

Viu
Desilusão, desilusão
Danço eu, dança você
Na dança da solidão
Viu
Desilusão, desilusão
Danço eu, dança você
Na dança da solidão

Camélia ficou viúva
Joana se apaixonou
Maria tentou a morte
Por causa do seu amor
Meu pai sempre me dizia
Meu filho, tome cuidado
Quando eu penso no futuro
Não esqueço o meu passado

Oh
Desilusão, desilusão
Danço eu, dança você
Na dança da solidão
Viu
Desilusão, desilusão
Danço eu, você
Na dança da solidão

Quando vem a madrugada
Meu pensamento vagueia
Corro os dedos na viola
Contemplando a Lua cheia
Apesar de tudo, existe
Uma fonte de água pura
Quem beber daquela água
Não terá mais amargura

Oh
Desilusão, desilusão
Danço eu, dança você
Na dança da solidão
Viu
Desilusão, desilusão
Danço eu, dança você
Na dança da solidão

Danço eu, dança você
Na dança da solidão
Danço eu, dança você
Na dança da solidão


Desilusão, oh oh, oh oh
ñññññ